Add New Feed
X
RSS URL    
Please insert a full address, for example: http://www.yourrsswebsite.com/rssfeed
Page source: http://mhblogonline.blogspot.com/feeds/posts/default

Click Now!

Want to be informed when this page is updated? Enter email here   Notify me       
X
Please note that content update alert service is much better then adding a page to favorites.

Once this page content is updated you'll receive an e-mail with a link to this page

Please enter email here
      
No thanks, continue to add to Favorites
MEHEDINTI Blog online - Open Access publishing
Add To Favorite

955654



Cronica unei despărţiri anunţate.
Monica Macovei: Am decis să demisionez din PDL.

Candidatul independent la preşedinţia României, europarlamentarul Monica Macovei, a demisionat din Partidul Democrat Liberal.


"Astăzi demisionez din PDL",
a anunţat Monica Macovei în cadrul unei conferinţe de presă, precizând că "nu este un gest pripit".

"Am reflectat mult la aceasta decizie. Ceea ce se întâmplă azi în PDL este greşit şi, din acest motiv, am decis să demisionez. Se fac tot felul de înţelegeri de la o zi la alta, ne-am trezit cu un candidat care nu este al PDL, care nu ştim unde vrea să ducă România", a declarat Monica Macovei.

Europarlamentarul ales pe listele PDL a mai spus că este singurul candidat care poate garanta apropierea României de Statele Unite.
"Numai eu pot garanta rămânerea alături de NATO",
a spus Macovei.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/monica-macovei-am-decis-sa-demisionez-din-pdl-246360/


”Multe decizii ale PDL au indus confuzie in PDL. Nu am inteles de ce nu poate avea propriul candidat la prezidentiale”, a mai declarat Monica Macovei, in opinia careia Klaus Iohannis nu a dovedit ca reprezinta dreapta, ca apara statul de drept si vrea anticoruptie. ”Nu ma inscriu in niciun alt partid politic. Voi candida independent pentru functia de presedinte al Romaniei pentru ca sunt convinsa ca romanii merita un presedinte al lor”, a declarat Monica Macovei.

Presedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, vineri, la Craiova, ca, potrivit Statutului partidului, in momentul in care va candida independent, Monica Macovei va fi automat radiata din randurile membrilor formatiunii democrat-liberale: “Avem un statut foarte clar, care spune la articolul 20 ca, in momentul in care domnia sa va candida independent, automat este la radiere, la capitolul radieri, va fi radiata din randurile membrilor Partidului Democrat, este radiata automat si acest articol este prins in statut”.

Intrebat de jurnalisti daca acest lucru nu aduce prejudicii imaginii partidului, liderul PDL a raspuns: ”Am spus din primul moment ca da, mai ales ca domnia sa nu a fost oprita niciun moment sa participe la o competitie interna in partid. Eu nu stiu un alt candidat in afara domnului Iohannis care sa fi fost desemnat mai democratic de propria structura politica si aici ma refer la Alianta Crestin Liberala si de marele partid liberal. Pe de o parte, a fost competitia interna castigata de Catalin Predoiu si a fost etapa a doua, asa cum ne-am inteles, intre PDL si PNL - o competitie intre domnul Catalin Predoiu si domnul Iohannis. Ce ne bucura pe noi, azi, este ca noi toti, in frunte cu domnul Predoiu, suntem azi cei mai mari suporteri ai domnului Iohannis si vom fi in aceasta campanie”.
 
Sursa:
http://stirileprotv.ro/stiri/politic/monica-macovei-a-demisionat-din-pdl.html

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------

.



Întrebările fără răspuns pe care le lasă în urmă Dinu Patriciu - Gandul.

Unul dintre cei mai bogaţi români sau unul dintre cei mai puternici datorită influenţei, banilor şi poziţiei sale sociale, Dinu Patriciu a murit marţi, 19 august 2014, într-o clinică din Londra, la vârsta de 64 de ani.

Avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 trecuse printr-un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză. Părăsit de soţie, omul de afaceri rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Roxana Petrescu, Ziarul Financiar, explică cum a ajuns Dan Costache Patriciu să conducă cea mai râvnită rafinărie din România.

DINU PATRICIU (3 august 1950-19 august 2014) a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri locali, businessul care l-a propulsat în vârful listei celor mai bogaţi români fiind Petromidia, singura rafinărie cu acces la malul mării, pe care a cumpărat-o în 2000 cu 50 de milioane de dolari şi a vândut-o în 2007 cu 1,6 mld. dolari.
 
În afară de această afacere, în care a primit un ajutor consistent de la statul român, niciodată returnat, majoritatea proiectelor antreprenoriale ini­ţiate de Dinu Patriciu au fost sortite eşecului.

 Ieri,  Dinu Patriciu a murit într-un spital din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.   Rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Insuccesul din ultimii ani înregistrat cu afacerile pornite după Rompetrol, dar şi problemele de sănătate sunt doar câteva dintre explicaţii.

Cine a fost însă Dan Costache Patriciu şi cum a ajuns să conducă cea mai râvnită rafinărie din România? Înainte de 1989, era cadru didactic în cadrul Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. „Am terminat pe locul doi la facultate pentru că la examenele teoretice aveam note proaste, dar la proiectare le aveam pe cele mai bune. În afaceri am intrat în anul doi de facultate când am început să dau meditaţii şi să fac tot felul de lucrări prin fondul plastic. Apoi am început să particip şi să câştig tot felul de concursuri de specialitate“, spunea Pa­triciu în 2009, într-un interviu acordat ZF.

 Revoluţia îl prinde în Abu Dhabi, hotărât să nu se mai întoarcă în România. Eveni­men­tele din ’89 îl conving să vină acasă. „Voi, tinerii, sunteţi mai dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în decembrie 1989, dar eu tropăiam de fericire“, spunea atunci Patriciu.

Prima firmă privată din România

În 1990, cu 2.000 de dolari şi cu 10-12 arhitecţi, Patriciu pune pe picioare prima firmă privată din România, cu numărul de înre­gistrare 00000001: un birou de arhitectură numit Alpha Construcţii şi Investiţii.

În arhitectură face primul milion de dolari. După ce le faci şi pe restul de zece totuş merge mai uşor, pentru că e reală sintagma "ban la ban trage", avea să afirme omul de afaceri într-un interviu.
Anul trecut, Alpha Construcţii mai făcea afaceri de 13.400 de euro şi avea pierderi de 0,3 milioane de euro.

Potrivit Ziarului Financiar, primul contact cu Rompetrol, care era un braţ de servicii român pentru industria pe­tro­lieră internaţională, a fost în 1998 prin inter­me­diul Fondului de Investiţii Romania and Mol­dova Direct Fund. Acest vehicul a fost pus pe picioare alături de americanul Phil Stephen­son şi a ajuns să aibă participaţii la mai multe com­panii printre care Sanex Cluj (plăci cera­mice), First Logistic Distribution, dar şi Rompetrol.

Cine era Phil Stephenson?

Potrivit informaţiilor disponibile, Stephen­son este absolvent de drept la Harvard. Timp de 18 luni, în mandatului lui George Bush la Casa Albă, ocupă funcţia de preşedinte al biroului de Afaceri Internaţionale din cadrul Trezoreriei americane, având astfel o privire de ansamblu la tot ce se petrecea în Europa de Est.

În anii ’90, folosindu-se de conexiunile politice pune pe picioare un fond de investiţii. Mai mulţi investitori internaţionali, dar şi personalităţi precum ambasadorul SUA în Germania pun bani în acest fond de investiţii. În 1997 Stephenson şi Patriciu se întâlnesc, omul de afaceri român devenind partener în fondul de investiţii început de Phil Stephenson.

„Întâlnirea mea cu Phil a avut loc la Washington în 1997. Mă întâlneam cu un prieten care de altfel ne-a şi făcut cunoştinţă Richard Burt, ambasador în Germania al SUA şi apoi copreşedinte al unei asociaţii România-America. El mi-a zis hai să-ţi prezint pe unul care-i la fel ca tine, întreprinzător. Am început să stăm de vorbă, ne-am cunoscut, ne-am plăcut, ne-am luat şi ne-am dus prin lume să strân­gem bani. Urmăream să strângem cât mai mulţi bani. Dacă nu era criza din Rusia, terminam cu 100 mil. $, ceea ce era enorm pentru România atunci. Şi 30 mil. $ cât am strâns era ceva“,
spunea Patriciu în 2009.

„Era sânge pe străzi în acei ani“, spunea Stephenson la mijlocul anilor ’90, „dar era o oportunitate peste tot, dacă aveai stomacul suficient de tare“, scria în 2005 Washington Post, citându-l pe american.

Primul pas a fost achiziţia rafinăriei Vega, o unitate de procesare mică, apoi a urmat compania de servicii petroliere Petros, iar apoi a urmat Petromidia.

Petromidia, cea mai strategic plasată rafinărie din România, a fost cumpărată de Patriciu în 2001 de la statul român reprezentat de FPS cu circa 50 mil. $ şi era obligat la investiţii de circa 200 de mil. $.

Cel mai mare ajutor pe care Patriciu îl primeşte de la statul român vine însă în 2003, când Adrian Năstase, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu au semnat ordonanţa prin care Petromidia, deţinută de Dinu Patriciu, a primit facilitatea de a-şi transforma datoriile istorice (571 mil. euro la acea vreme) în obligaţiuni pe şapte ani. Obligaţiunile erau convertibile, iar Guvernul i-a lăsat emitentului dreptul de a decide dacă la scadenţă plăteşte banii sau converteşte obligaţiunile în acţiuni.

„O rafinărie nu este decât o inimă care trebuie să pompeze sânge, dar trebuie să aibă organism. Una dintre cele mai proaste idei a fost crearea Petromului în 1997. Rafinăriile fără staţii de distribuţie nu există. Petromidia, deşi cea mai mare dintre rafinăriile româneşti, a fost lăsată de izbelişte. Petromidia avea 11 staţii amărâte de distribuţie, iar astăzi sunt peste 700. În primul an am construit vreo 20, apoi 30. Investiţia se recupera imediat prin câştigurile suplimentare. Am început încă din 2001 să trecem graniţele“,
mai spunea Patriciu în 2009.



Exitul

În timpul în care frâiele Rompetrol au fost deţinute de Patriciu, compania s-a transformat într-un jucător regional, cu o prezenţă importantă pe pieţe precum Bulgaria sau Moldova, dar care a făcut şi achiziţii în Europa de Vest, Dyneff (Franţa).

Fără îndoială, anul 2007 a fost unul fast pentru Dinu Patriciu. A fost anul marii lovituri în afaceri. Chiar în zorii crizei, omul de afaceri decide vânzarea unui pachet de 75% din acţiunile Rompetrol către grupul kazah de stat KazMunaiGaz pentru 1,6 miliarde de dolari, din care a încasat 1,2 miliarde de dolari. La acel moment, Dinu Patriciu devine cel mai bogat român, depăşindu-i în topul averilor estimate pe Ion Ţiriac şi pe Iosif Constantin Drăgan.

Kazahii dau asigurări că ei vor plăti datoria istorică a Rompetrol în termen, în timp ce statul român pur şi simplu se uită de pe margine nepăsător privind distant soarta uneia dintre cele mai mari datorii pe care o avea de recuperat.

În 2009, Patriciu iese complet din afacerea Rompetrol, kazahii căpătând control unic asupra businessului care l-a transformat în cel mai puternic antreprenor român.

O problemă nerezolvată

La scadenţă, kazahii i-au plătit statului numai 54 mil. euro din această creanţă pe care o moşteniseră de la Dinu Patriciu. Pentru restul de 516 mil. euro statul a primit fără să vrea acţiuni la Rompetrol, deţinând în prezent un pachet de 44,69% din Rompetrol Rafinare.

La începutul acestui an, grupul kazah a semnat un memorandum de înţelegere cu Rompetrol, document aprobat printr-o hotărâre de guvern.

Prin acest memorandum se stabileşte că Rompetrol va cumpăra 26,6% din acţiunile emise de către Rompetrol Rafinare, compania care administrează rafinăria Petromidia, în schimbul a 200 de milioane de dolari, plătibile în numerar. Suma în numerar convenită va fi plătită către stat la finalizarea tranzacţiei într-o singură tranşă. Acum statul deţine 44,69% din Rompetrol Rafinare, iar după tranzacţie va mai rămâne cu 18%. Statul român a ajuns însă să deţină această participaţie în contul creanţei de 688 de milioane de dolari (516 milioane de euro) pe care o avea de recuperat de la Rompetrol.



Statul a mai precizat că licitaţia va fi deschisă, aşa că oricine va veni cu o ofertă mai bună ar putea deveni acţionar la Rompetrol Rafinare. Dincolo de plata pentru pachetul de acţiuni, în memorandum părţile au convenit să realizeze şi un fond de investiţii, în care statul ar deţine 20% din acţiuni, prin intermediul căruia în 7 ani de zile s-ar realiza proiecte de un miliard de dolari. Fondul porneşte la drum cu un capital de 150 mil. dolari, din care 30 mil. dolari reprezintă participaţia statului român, care însă va fi achitată de The Rompetrol Group.

Ce a urmat după Rompetrol

Odată cu exitul din Rompetrol, niciun alt proiect iniţiat de omul de afaceri nu a mai avut succes, fie că a fost vorba de retail, imobiliare sau energie verde.



Mai mult, potrivit Mediafax, în ultimii ani, Dinu Patriciu a fost implicat mai mult în procese decât în afaceri şi politică. În momentul morţii sale, omul de afaceri avea trei dosare pe rolul unor instanţe şi un alt dosar aflat în fază de anchetă la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este acuzat, printre altele, de delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei de capital, scrie Mediafax.

Următorul termen de judecată din acest proces va avea loc în 2 septembrie. În cazul lui Dinu Patriciu, instanţa va constata încetarea procesului penal, dar, pe de altă parte, în ipoteza în care judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti vor constata că statul român a fost prejudiciat în urma acţiunilor omului de afaceri, poate fi dispusă confiscarea extinsă. în acest caz, o parte din averea lui Dinu Patriciu, care le va reveni urmaşilor săi, va fi pusă sub sechestru, scrie Mediafax. Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, trimis în judecată în septembrie 2006, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare.

Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache. Pe lângă acest dosar penal, Dinu Patriciu mai are alte două cauze, în care urma să se judece cu soţia sa, Dana Patriciu. Unul dintre ele, în care soţia sa a cerut partajarea averii şi o jumătate din totalul acesteia, se află la Judecătoria Sectorului 1.

Pe de altă parte, procurorii DIICOT instrumentează un dosar în care era implicat şi Dinu Patriciu, respectiv cel care vizează privatizarea rafinăriilor Petromidia şi Vega. Dinu Patriciu şi mai mulţi directori din Rompetrol erau acuzaţi de înşelăciune şi, potrivit anchetatorilor, banii prevăzuţi în clauzele de investiţii nu au fost folosiţi în acest scop. Cauza este disjunsă din dosarul Rompetrol, care se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Cele mai importante tranzacţii din cariera lui Dinu Patriciu au fost preluarea rafinăriei Petromidia şi vânzărea grupului Rompetrol, ultima transformându-l în cel mai bogat om din România. Ce spun colaboratorii apropiaţi ai lui Dinu Patriciu din perioada Rompetrol, citiţi în Ziarul Financiar.

Cine sunt moştenitorii lui Dinu Patriciu

Dinu Patriciu se separase de ultima sa soţie, Dana, cu care s-a luptat mai bine de un an pentru averea estimată la 2,3 miliarde de euro, după ce aceasta ceruse partajul. Anul acesta, pe 24 septembrie, un nou termen era programat în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei din Buftea. În viaţa privată era fidel principiului discreţiei şi afirma că nu există nicio legătură între viaţa privată şi afaceri.

Avea două fiice din primul său mariaj, cu Sabina Roşianu: Ana, 31 de ani şi Maria, 27 de ani, ambele crescute de mama lor.

"Le-am învăţat să-şi trăiască propria viaţă şi am un contract cu ele: dacă la 30 de ani nu câştigă fiecare câte 150.000 $ pe an, prin propriile puteri, nu moştenesc nimic. Totul va rămâne unei fundaţii", avea să spună într-un interviu omul de afaceri, citat de Ştirile ProTv.

Potrivit sursei citate, fiicele lui Dinu Patriciu ar fi învăţat la unele dintre cele mai bune şcoli din Europa - în Elveţia şi la Paris.



ÎN CE A INVESTIT FIICA LUI PATRICIU 500.000 EURO VEDEŢI AICI

În 1994, omul de afaceri s-a căsătorit cu Dana, o arhitectă, dar ultimii ani i-au trăit separat. În februarie 2013, Dinu Patriciu avea să-i ceară divorţul, la Judecătoria Sectorului 1. Ulterior, după 14 termene, dosarul a ajuns la Buftea pentru ca, în paralel, la Judecătoria Sectorului 1, să se dezbată partajul la care Dana Patriciu ceruse jumătate din avere.

Pe 24 septembrie 2014 era programat un nou termen, un termen la care nimeni nu va mai fi prezent.



Dinu Patriciu a murit înconjurat de membrii familiei, în urma unei infecţii pulmonare, pentru care fusese spitalizat în ultimile zile. Funeraliile sale  vor avea loc în cercul restrâns al familiei. Într-un mesaj dat publicităţii câteva ore mai târziu de la anunţul decesului, familia cere ca dorinţa defunctului să fie respectată - "ultimul său drum să ocoleasca neînţelegerile, lipsa de decenţă şi agresivitatea de care acesta a avut prea mult parte, în ultimii ani de viaţă şi suferinţă". (Roxana Petrescu, Ziarul Financiar)  

Sursa:
http://www.gandul.info/stiri/intrebarile-fara-raspuns-pe-care-le-lasa-in-urma-dinu-patriciu-13116411?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BCitesteSi+200&utm_campaign=CitesteSi%2Bgandul
-----------------------------------------------------------------------




Dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital a suferit, în ultimul an, mai multe amânări succesive, deoarece omul de afaceri nu a mai putut fi citat.

Din punct de vedere tehnic, la următorul termen, Curtea de Apel București va trebui să confirme informația și să solicite avocaților certificatul de deces al omului de afaceri, fie de la ultimul domiciliu, fie de la Ambasada României la Londra.
 
După ce se obține certificatul de deces, de la primăria de la ultimul domiciliu în România, se va solicita lista moștenitorilor lui Patriciu. După ce se comunică și aceste nume, instanța va dispune introducerea acestora în cauză și citarea lor în proces.
 
Dacă după dezbaterile finale de la apelul de la Curtea de Apel București, judecătorii vor admite apelul DIICOT, ceilalți inculpați din dosar pot fi condamnați, dar față de Patriciu se va dispune încetarea procesului penal ca urmare a decesului.  În schimb, moștenitorii pot fi puși să plătească eventualele daune.
 
Procesul Rompetrol în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital s-a amânat succesiv după ce magistrații nu au putut realiza procedura de citare cu Patriciu. Dinu Patriciu nu și-a mai trimis nici avocatul la ultimele termene ale procesului de la Curtea de Apel. Magistraților nu li s-a întors nicio dovadă că omul de afaceri a primit citația care să-l înștiințeze de termenele de judecată, deși s-a făcut adresă inclusiv la spitalul Royal Free Hospital, locație unde unul din avocații lui Patriciu, Gheorghe Dragomir, susținuse că acesta ar fi internat.
 
În cauză a fost audiat fostul ministru al finanțelor, Florin Georgescu, care le-a spus magistraților că nu cunoaște modul în care a fost înregistrată și gestionată creanța Libia de direcția de specialitate din interiorul Ministerului de Finanțe. La începutul lunii aprilie, Curtea de Apel București a admis cererea de probe a procurorilor DIICOT, prin care aceștia au solicitat reaudierea unor martori considerați importanți. Printre aceștia se regăseau Ionuț Costea și fostul ministru de Finanțe, Florin Georgescu.
În temeiul art.420 alin.5 Cod procedură penală încuviințează cererile formulate de reprezentantul Ministerului Public și apelantul intimat Grama Petrică și dispune readministrarea probei testimoniale constând în declarațiile martorilor Popescu Moise, Georgescu Florin, Ene Constantin, Mergeani Iancu, Costea Mircea Ionuț precum și administrarea probei constând în declarațiile martorilor cu identitate protejată George Rice și Radu Comănescu. Dispune efectuarea adresei către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT pentru a prezenta martorii cu identitate protejată,
se arată în încheierea Curții de Apel București din 8 aprilie.
------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



În timp ce partidele din opoziție conduse de Klaus Iohannis și Vasile Blaga încearcă să introducă pe agenda publică teme sterile pentru a atrage atenția electoratului, premierul Victor Ponta a început în această săptămână o campanie diplomatică menită să întărească legăturile României cu partenerii externi.

Astfel, după vizita în Republica Moldova și cea efectuată în Turcia, premierul Victor Ponta a participat sâmbătă, la invitația președintelui Franței, Francois Hollande, la reuniunea liderilor social-democrați europeni care a avut loc la Paris. În cadrul reuniunii au participat prim-miniștrii Italiei, Danemarcei, Belgiei, Austriei, Slovaciei, Republicii Cehe, vice-cancelarul german Sigmar Gabriel, precum și președintele Parlamentului European, Martin Schulz.

Reuniunea a avut ca principal obiectiv coordonarea pozițiilor privind desemnarea președintelui Consiliului European, a Înaltului Reprezentant și a președintelui Eurogrup, precum și propunerile pentru Colegiul Comisiei Europene. Cu această ocazie șeful executivului român a reușit să susțină în rândul colegilor social-democrați europeni poziția României privind desemnarea comisarului european.

Dincolo de contextul internațional în care are loc vizita, prezența premierului român este foarte importantă și din perspectiva relațiilor economice bilaterale. În acest sens, trebuie ținut cont că Franța este cel de al treilea partener comercial al țării noastre și reprezintă unul din aliații importanți ai României în NATO și UE, sprijinul Franței fiind extrem de important în contextul aderării țării noastre la spațiul Schengen.

Citeşte şi: Victor Ponta anunţă mai multe vizite externe în perioada următoare

Vizita șefului cabinetului în Franța trebuie privintă și în contextul în care până la investirea lui Victor Ponta în funcția de premier relațiile dintre București și Paris suferiseră o răcire. Ca urmare a vizitei efectuate anul trecut în Franța, când Victor Ponta s-a întâlnit cu preşedintele François Hollande şi cu premierul Jean-Marc Ayrault, relațiile dintre cele două țări au cunoscut o revigorare, care a condus la relansarea parteneriatul strategic dintre România și Franța.

Turneul diplomatic al premierului Victor Ponta va continua în săptămânile următoare cu o vizită în China și una în SUA. Săptămâna viitoare, șeful executivului va efectua o vizită în China unde se va întâlni cu omologul său chinez, Li Keqiang. Pe agenda diplomatică se va afla discutarea parteneriatului strategic dintre București şi Beijing și atragerea de noi investiţii în țara noastră.

De asemenea, în luna septembrie, Victor Ponta va participa la Adunarea Generală a ONU unde va prezenta poziţia României faţă de situaţia internaţională şi se va întâlni cu o serie de companii americane din sectorul energetic pentru a le încuraja să investească în țara noastră.

Ofensiva diplomatică de toamnă a premierului vine în continuarea eforturilor constante pe care Victor Ponta le-a făcut în acești doi ani de mandat pentru a scoate România din izolarea diplomatică la care o condamnaseră acțiunile lui Traian Băsescu. Țara noastră a reușit astfel să redevină astfel un actor respectat în planul politicii regionale și europene, să relanseze relațiile cu parteneri tradiționali și să reintre în forță pe harta marilor investiții străine.

Citeşte şi: Ponta – acţiuni externe importante, Iohannis – doar un politruc pasionat de filme proaste -

Sursa: http://www.obiectiv.info/victor-ponta-agenda-externa-extinsa_52952.html#sthash.qWmaj59D.dpuf
----------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------




UDMR anunță că va începe o dezbatere parlamentară cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc, care ar putea cuprinde județele Mureș, Covasna și Harghita. Liderii maghiarilor spun că proiectul lor se asemănă cu cel din Tirolul de Sud.

Însă vicepremierul Liviu Dragnea (PSD) îi atenționează pe cei din UDMR că ar putea fi îndepărtați din coaliția de guvernare dacă pun astfel de presiuni.
„Noi avem majoritate parlamentară și fără UDMR, așa că nu poate să pună presiuni. Nu există termenul de ținut. Asemănarea cu Tirolul de Sud este greșită și nu se poate compara cu ce se întâmplă în Harghita și Covasna. Noi nu suntem de acord cu autonomia pe criterii etnice.

Nu este nicio posibilitate de compromis între noi şi UDMR. Aşa cum toate guvernele, indiferent de culoarea politică, au rezistat de-a lungul anilor la aceste iniţiative care, într-adevăr, se intensifică în preajma unor alegeri importante, nici nu ne facem probleme că nu rezistăm şi nu susţinem, aici discutăm de caracterul unitar al statului român”,

a declarat Liviu Dragnea, la Antena 3.

Vicepremierul a mai spus și că i-ar fi întrebat pe cei de la UDMR, în cadrul unei întâlniri politice, dacă urmează să susțină proiectul de autonomie în Parlament.
„Răspunsul pe care l-am primit a fost nu. Asta nu înseamnă că nu suntem atenţi la orice acţiune se întreprinde, la orice acţiune care este publică sau mai puţin publică şi că nu beneficiem şi noi de informaţiile la care avem acces, pentru a fi pregătiţi pentru orice situaţie. Pe de altă parte, nici nu vrem să escaladăm un conflict în acea zonă”,
a mai adăugat Liviu Dragnea.

Sursa:
https://ro.stiri.yahoo.com/psd-amenin%C8%9B%C4%83-udmr-cu-divor%C8%9Bul--ne-descurc%C4%83m-%C8%99i-f%C4%83r%C4%83-ei-194435806.html
---------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Orban: ACL se va adresa Parlamentului European, CE.
Avertizăm aleşii locali care ar folosi traseismul.

Vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a declarat, joi, că ACL se va adresa Parlamentului European şi Comisiei Europene în legătură cu ordonanţa care permite traseismul aleşilor locali, dar şi CC, căreia i se va solicita să determine sancţionarea cu încetarea mandatului a celor ce folosesc traseismul.

Orban a anunţat că, vineri, ACL se va adresa Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, pentru a contesta la Curtea Constituţională ordonanţa de urgenţă care permite migraţia aleşilor locali.

”Facem apel încă de astăzi ca Avocatul Poporului să solicite toate informaţiile necesare pentru a putea pregăti atacul la Curtea Constituţională”,
a afirmat vicepreşedintele PNL.

El a menţionat că, în paralel, ordonanţa de urgenţă va fi atacată în contencios administrativ şi se va solicita sesizarea Curţii Constituţionale.

”Este evident faptul că niciodată, niciun Guvern, nicio majoritate parlamentară nu a comis atâtea încălcări ale Constituţiei şi a încercat să fraudeze alegerile prezidenţiale aşa cum face disperatul domn Ponta astăzi”,
a spus Orban.

Liderul PNL a menţionat că este analizată posibilitatea depunerii de plângeri penale împotriva premierului Victor Ponta şi a vicepremierului Liviu Dragnea pentru infracţiuni de abuz în funcţie.
De asemenea, el a menţionat că, pe lângă sesizările adresate ambasadelor statelor UE şi celei a SUA, a Comisiei de la Veneţia, vor fi înaintate sesizări Parlamentului European şi Comisiei Europene.
”Condiţia indispensabilă pentru a dobândi calitatea de membru al UE era respectarea aşa-numitului criteriu politic, adică garanţia că există o societate democratică, un stat de drept şi că drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt respectate. Vedem astăzi că se pune inclusiv sub semnul întrebării dacă Guvernul Ponta mai ţine cont de obligaţiile pe care ni le-am asumat în momentul în care am îndeplinit acest criteriu politic”,
a susţinut Orban.

Vicepreşedintele PNL a ţinut să transmită un mesaj către aleşii locali care ar fi interesaţi să utilizeze prevederile ordonanţei pentru a trece la un alt partid, că riscă să rămână fără mandat.

”În atacul către Curtea Constituţională vom solicita în mod expres ca odată cu declararea neconstituţionalităţii acestei ordonanţe să se anuleze efectele acestei ordonanţe. Mai precis, orice ales local care, din momentul intrării în vigoare a OUG îşi va schimba partidul politic, să aibă obligaţia, după declararea neconstituţionalităţii ordonanţei, să revină în partidul politic pe listele căruia a fost ales, iar în caz contrar să se aplice prevederile legii actuale privind statutul aleşilor locali, şi anume să-şi piardă mandatul”,
a spus Orban.

OUG care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul a fost adoptată, joi, de Guvern.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la începutul şedinţei Guvernului, că îşi asumă OUG privind migraţia primarilor, pentru că trebuie făcută dreptate, el precizând şi că termenul în care aleşii locali îşi pot alege partidul va fi de 45 de zile.

Iniţial, proiectul de act normativ prevedea un termen de 10 zile în care aleşii locali să-şi poată alege partidul.

Dacă ordonanţa va intra în vigoare la 1 septembrie, odată cu depunerea la Parlament, aleşii locali vor putea opta pentru un partid până la jumătatea lunii octombrie, cu două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.

Ambasada SUA s-a declarat îngrijorată în legătură cu momentul ales de Guvern pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă care va permite aleşilor locali să îşi poată alege partidul din care fac parte fără a-şi pierde mandatul.

De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, că face un apel la Guvern şi la "responsabilitate" să nu emită ordonanţa de urgenţă referitoare la "transferul primarilor" şi a cerut Avocatului Poporului, pe care l-a acuzat de "sabotarea democraţiei" să o atace la CC dacă ordonanţa va fi aprobată.

Sursa: http://www.mediafax.ro/politic/orban-acl-se-va-adresa-parlamentului-european-ce-avertizam-alesii-locali-care-ar-folosi-traseismul-13163075
--------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Joseph Daul, preşedintele PPE, lansează pe Twitter mesajul că este îngrijorat faţă de posibilele modificări privind legea aleşilor locali din România. Daul a preluat pe nemestecate mesajul PDL şi PNL: modificarea unori legi în perioada alegerilor este nepotrivită.
 
Joseph Daul prezintă jumătăţi de adevăr. Ori Joseph  Daul a fost manipulat de propaganda externă a PDL-ului, ori preşedintele PPE dezinformează cu bună ştiinţă.

Câteva argumente care dejoacă încercarea de manipulare a PDL/PPE:

1.     Legea care se vrea modificată este Statutul aleşilor locali, legea 393/2004. Nu este vorba despre o lege electorală, nu are nimic de a face cu alegerile, prevede cel mult modalitatea în care funcţionează administraţia publică locală, inclusiv modalităţile de validare şi invalidare ale aleşilor locali, drepturile şi responsabilităţile acestora.

2.     Nu avem alegeri locale până peste 2 ani! Următoarea rundă de alegeri pentru reprezentanţii autorităţilor publice locale are loc în vara anului 2016. Chiar dacă s-ar modifica legea privind administraţia publică locală 215/2001 sau legea privind alegerile locale 35/2008 modificările ar avea timp berechet să intre în vigoare până în 2016, constituţional şi corect.

3.      Dacă PPE este îngrijorat de oficializarea traseismului politic, de ce a susţinut intrarea în grup a PD-ului (care a părăsit Internaţionala Socialistă) sau, mai recent, a PNL (care a părăsit ALDE)? Dovada ipocriziei este clară.

4.     Joseph Daul nu a avut acces la nici un fel de document emis de Guvern, nici un proiect de OUG, nici o expunere de motive. Preşedintele PPE se exprimă exclusiv pe baza informaţiilor trunchiate şi manipulatoare pe care le-a primit pe linie de partid, cel mai probabil de la Anca Boagiu, vicepreşedintele PPE.

5.     Cei de la PDL anunţă ambasadele că Guvernul vrea să fraudeze alegerile prezidenţiale prin această modificare legislativă. Evident este o minciună care face deservicii grave imaginii României. Nu este vorba de o lege electorală, nu avem alegeri locale, ci prezidenţiale, care se desfăşoară sub incidenţa altei legi 370/2004.

Dacă minciunile PDL şi PNL s-ar opri la graniţele României, nu ar fi fost atât de grav, pentru că românii au început să fie foarte circumspecţi la ceea ce spune Opoziţia. Dar atunci când te foloseşti de minciuni premeditate pentru a face rău României, prin dezinformări prezentate ambasadelor statelor UE şi SUA ca adevăruri, gestul devine foarte grav.

Opoziţia se joacă cu reputaţia României,
fără să aibă măcar un motiv sau un argument cât de cât logic.

Cei de la PDL au devenit experţi în exportarea luptei politice interne şi asta ne vulnerabilizează pe toţi în faţa partenerilor externi. Este ruşinos că suntem în stare să trădăm interesele naţionale pentru mici avantaje electorale.
 
 Sursa: http://www.obiectiv.info/tupeu-maxim-la-ppe-se-opun-traseismului-dar-au-primit-pnl-si-pdl_52658.html#sthash.8ayZWaA0.dpuf
----------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Dragnea: Să dăm aleşilor locali două săptămâni să îşi aleagă partidul fără să îşi piardă mandatul.

Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, vineri, la Suceava, că în prezent foarte mulţi aleşi locali activează pentru alte partide şi propune ca pentru o perioadă de două săptămâni să existe posibilitatea ca aleşii locali să îşi aleagă partidul fără să îşi mai piardă mandatul.

Dragnea a spus, într-o conferinţă de presă, că, cel puţin în ultima lună, a primit foarte multe solicitări de la primari din ţară, de la consilieri locali, judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, care i-au semnalat că există o problemă determinată de instabilitate în administraţia locală, generată de apariţia noilor partide.

”Devine din ce în ce mai pregnantă o situaţie. Începe să se instaleze o oarecare instabilitate în administraţia locală generată de apariţia unor partide - PMP, PLR, ruperea USL, apariţia ACL şi au început din ce în ce mai mulţi primari să îşi exprime public susţinerea pentru un partid, altul decât pe listele căruia au candidat. Au început să fie probleme în majorităţile consiliilor locale şi judeţene”,
a spus vicepremierul.

El a arătat că, în acest context, propune să existe o perioadă de două săptămâni în care aleşii locali să aleagă partidul în care să activeze.

”În acest context eu mă gândesc serios dacă nu cumva, în perioada imediat următoare, pentru că a început să devină o situaţie care trebuie rezolvată urgent, nu ar trebui să luăm modelul din 2006 şi să adoptăm un act normativ prin care să se stabilească o perioadă de două săptămâni în care toţi aleşii locali să poată opta în care partid să activeze”,
a spus Liviu Dragnea.

El a menţionat că în 2006 a fost o situaţie identică, în care au fost 45 de zile, şi consideră că ar trebui aplicată o măsură similară pentru că este nevoie să se limpezească scena politică.

Liviu Dragnea a explicat că este interesat ca la sfârşitul acestui an să fie depuse proiecte pe finanţare europeană, iar în această perioadă să nu existe sincope în şedinţele de consiliu local sau judeţean pentru a aproba proiecte şi să nu se intre în situaţii de blocaj instituţional care să se transformă în blocaj financiar.

Vicepremierul a mai spus că va face această propunere premierului şi coaliţiei de guvernare, care să analizeze această posibilitate.

Întrebat dacă prin această propunere de act normativ nu se legiferează migraţia politică, vicepremierul a spus că nu susţine migraţia politică, dar că nici nu poate rămâne indiferent.

”Nu susţinem migraţia politică, dar nici nu putem să stăm indiferenţi. Pentru mine este foarte important ca fiecare om dintr-o comunitate să beneficieze de dezvoltare şi pentru asta sunt dispus să susţin un asemenea act normativ pentru ca astfel de blocaje să nu mai existe”,
a răspuns vicepremierul.

El a susţinut că, de fapt, acum asistăm la o migraţie politică:
”Realitatea din România spune altceva. Suntem în miezul unei migraţii politice. Foarte mulţi primari au candidat din partea unor partide, dar ei sunt deja activişti la celelalte partide. Eu cred că trebuie să limpezim situaţia”.


Liviu Dragnea a precizat că în acest act normativ se va introduce prevederea că aleşii locali nu-şi pierd mandatul dacă părăsesc partidul pe lista căruia au candidat.


”Nu este migraţie politică, ci limpezirea unei situaţii care există în fapt”,
a explicat vicepremierul.

Dragnea a mai arătat că şi în 2006 a fost o situaţie similară şi că după opt ani viaţa politică cere o asemenea posibilitate.

”Suntem în faţa unei situaţii pe care aleşii o simt şi o trăiesc”, a spus Dragnea, susţinând că dacă această situaţie se doreşte să fie limpezită va trebui adoptată o Ordonanţă de Urgenţă după ce începe sesiunea parlamentară.

El a mai a spus că nu se aşteaptă ca în PSD să vină noi aleşi locali, ci să fie limpezită situaţia politică din consiliile locale şi că ”scena politică s-a tulburat” mai ales după ce s-a rupt USL, fiind foarte multe blocaje în consilii locale şi judeţene. Vicepremierul a exemplificat cu situaţiile unor consilieri aleşi pe lista comună a USL şi care din diverse motive au părăsit funcţiile, iar locurile au rămas neocupate pentru că nu se ştie daca locul trebuie preluat de un supleant din acelaşi partid cu cel care a părăsit funcţia sau de următorul de pe listă, astfel că foarte multe procese pe această speţă.

În prezent, potrivit legilor în vigoare, aleşii locali nu îşi pot părăsi formaţiunea pentru care au candidat atunci când au fost aleşi fără să îşi piardă mandatul.

Sursa:
http://www.mediafax.ro/politic/dragnea-sa-dam-alesilor-locali-doua-saptamani-sa-isi-aleaga-partidul-fara-sa-isi-piarda-mandatul-13134944
----------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Unui fost prieten... DOVADA ca o ducem bine!
Cu el... ori fara!
-----------------------------
 Cu 400-500 vizualizari zi de zi... mergem inainte!
 Sunt zile... si mai bune!
 Admin
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------




Prieteni, atentie la "extremismul de dreapta"!
(Hitler, asa a ajuns la putere!)
Extremistii lui Basescu, plini de tupeu fara margini,
reuşesc sa provoace... inca o victimă... colaterala!

 P.S.: Vodafone, de azi... nu mai sunt clientul vostru!...

Sper sa vedeti... unde si cat... ati gresit!

 ------------------------------------------------
Ciobanul Ghiţă, concediat de Vodafone!
------------------------------------------------

 Ciobanul Ghiţă, cunoscut publicului datorită reclamelor pentru compania de telefonie mobilă Vodafone, a pierdut contractele de publicitate din cauza politicienilor.

"Problemele" lui Ghiţă au început atunci când pe reţelele de socializare au apărut fotografii cu ciobanul alături de Victor Ponta şi familia sa, precum şi alături de Nicu Bănicioiu. Mai multe reacţii negative, inclusiv ameninţări de reziliere a contractelor de telefonie mobilă, au dus la decizia de încheiere a colaborării.

Victor Ponta s-a pozat cu Ghiţă, iar fotografia a fost postată în 29 decembrie pe Facebook de către premier alături de mesajul „În baza iniţiativei lui Andrei (prieten pe Facebook cu Ghiţă Ciobanul), am luat o masă tradiţională savuroasă, la Jina, cu primarul, familia sa şi cu acel Ghiţă pe care îl iubesc toţi românii! Mulţumim pt ospitalitate!".

Gheorghe Dănuleţiu, alias Ghiţă, are 29 de ani şi a fost ales de publicitarul Cătălin Dobre după o preselecţie la care au participat circa zece candidaţi. Baciul din reclamă a terminat opt clase la şcoala din sat şi este cioban de la 14 ani.

Este singurul băiat dintr-o familie cu încă cinci fete şi duce prin oierit o tradiţie începută de strămoşii familiei. Alături de ceilalţi ciobani din Jina (Sibiu), practică transhumanţa mergând aproape 300 de kilometri până la Zalău, unde rămâne din octombrie şi până în aprilie.

Ghiţă a câştigat în defavoarea celorlalţi datorită caracterului sociabil: „Este exact genul acela de personaj care te întâmpină şi care nu te lasă să pleci până nu îţi pune ceva de mâncare în faţă„. Ideea a venit ca soluţie pentru promovarea atipică a creşterii zonei de acoperire cu servicii de date a reţelei, primul punct din cadrul proiectului. „Trebuia să găsim un personaj pentru care reţeaua şi viteza de date pot să schimbe total modul de viaţă, nu ca la oraş, unde interconectarea este o normalitate şi a fost folosită deja în mai multe campanii publicitare."

Chiar şi BBC a publicat, în luna ianuarie, un material despre Ghiţă Ciobanul, "Ciobanii au un loc special în istoria şi cultura României, iar stilul lor de viaţă nu s-a schimbat prea mult timp de secole. Acum, reţelele sociale i-a transformat, măcar pe unul dintre ei, în personalităţi celebre", nota BBC.

Sursa:https://www.google.ro/?gws_rd=cr%2Cssl&ei=WMb5U_vML4eaygPP_4G4BQ#q=Ciobanul+Ghiţă%2C+concediat+de+Vodafone&safe=off
---------------------------------------------
Admin Romania Megalitica -
http://romaniamegalitica.blogspot.ro/ -
-----------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
Ghiţă, nu fi trist!
Romanii te apreciaza, te iubesc!
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------



Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România.

S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora.

Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a
 
13 iunie 1944
1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"
 
Anul 1942 aduce schimbari importante în situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din mâna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Între 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este înfrânta armata germana din nordul Africii în batalia de la El Alemain; între 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
capituleaza armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Înca din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: "Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu îl pierdem pe al nostru". Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta îngrijorare si preocupare.
 
Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond
Înca din februarie 1943, Maresalul Antonescu îi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar în septembrie 1943 încep negocieri secrete pentru încheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc în octombrie, acelasi an, la Lisabona, încercari de armistitiu cu englezii; este abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, în Bucuresti, într-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.
 
Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine în România, principele Barbu Stirbei este trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea României din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si românii vor temporiza înaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana în Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.
 
La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate în ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv României, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si în negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atât de catre guvernul Antonescu, cât si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica în doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica în patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea româna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.
 
Rusii îsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Înca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca "singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Maresalul Antonescu". Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca "participarea României la razboi nu mai e decât simbolica. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decât în cazul unei debarcari aliate". Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati înarmati. "Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. În ziua când Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita româneasca". Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti - Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita - a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar "Poarta Iasiului" a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.
 
Roosevelt sustine capitularea neconditionata
 
În negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit în evidenta faptul ca între Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile românesti de armistitiu aratând ca "noi credem ca ei singuri (românii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarât sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea României de o importanta exceptionala. Ea (România) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cât mai repede". Dar Roosevelt ramânea neclintit în actiunea de capitulare neconditionata.

 Sunt multe întrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:

 De ce acest armistitiu nu a fost facut?
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar câstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta României?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si încetarea focului înaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.
Opozitia din România - Maniu si Bratianu - au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu în vederea iesirii României din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia româna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: "Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani", iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: "El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui".
 
Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje
 
Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cât si din cauza unor tratate încheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil - la Helsinki si Fred Nanu - la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.

 La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi în vederea negocierilor de armistitiu.
Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni în întregime României. În forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:
 
1. Trupele române de pe front, fie se predau rusilor, fie vor ataca trupele germane. Rusii se obligau sa le aprovizioneze cu armament si alte materiale necesare si sa ramâna la dispozitia lui Antonescu si Maniu pentru a restabili independenta si suveranitatea României;2. Rusii accepta ca România sa dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i parasi teritoriul înainte de a-i declara razboi. În cazul retragerii trupelor germane, România poate ramâne neutra;
3. Arbitrajul de la Viena este nul si neavenit. Transilvania revine la patria-mama în totalitate;
4. Rusii se multumesc numai cu o fâsie de trecere în nordul tarii, iar guvernul român poate sa-si exercite functiile într-o parte a tarii neocupata de armatele sovietice.
 
Conditiile de armistitiu negociate la Stockholm cu rusii, desi mai mult avantajoase pentru România, fata de cele de la Cairo, implicau recunoasterea anexarii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Rusia.

 În paralel cu nogocierile de armistitiu de la Stockholm si Cairo si cu urzicarea complotului regal, privitor la tratativele de armistitiu de la Stockholm, prin trimisii regelui, se duceau tratative si de catre Partidul Comunist de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, PCR a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal si în tradarea de la Iasi, dar si în desfasurarea ulterioara a evenimentelor declansate la 23 august 1944.
 
Barbu Stirbei îl gazduieste pe Bodnaras
 
Dupa parasutarea lui Emil Bodnaras în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului si delegatii PCR. Printul Stirbei i-a acordat chiar gazduire lui Emil Bodnaras dupa  parasutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, are loc o întâlnire conspirativa (ultima) a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal si ai armatei: generalii Constantin Sanatescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioanitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaras a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce actiunea de rasturnare a lui Antonescu la o simpla lovitura de palat înfaptuita de un grup de persoane si de a evita o participare mai larga a maselor la lupta. Emil Bodnaras a prezentat în final planul Partidului Comunist care prevedea:
a) rasturnarea prin forta a dictaturii militaro-fasciste;
b) scoaterea tarii din razboiul hitlerist;
c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
 
Dupa vii discutii, cei prezenti au aprobat planul elaborat de catre PCR. Un fapt care spune multe: la 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru pregatirea actiunii armate, a fost creat si un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Rascanu si colonelul Dumitru Damaceanu.
 
Regele se împotrivea armistitiului negociat de guvern cu rusii. Pozitia lui fata de armistitiu rezulta clar dintr-o declaratie facuta lui Gheorghe Bratianu: "Daca îl lasam pe Antonescu sa faca singur armistitiul, ne va tine sub papuc". Cu acest prilej, l-a sfatuit pe Bratianu sa se retraga de la orice actiune cu Antonescu. În acest spirit a actionat si Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, si la vârsta de 80 de ani, îsi facea un titlu de "glorie" din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armistitiu româno-sovietice.
 
Consfatuire tainica la Palat, pentru Planul "Poarta Iasiului"
 
O problema ignorata pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Iasi la 20 august 1944. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incinta pentru o "consfatuire de rutina" Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ "Poarta Iasiului" sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita data. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata. Pe lânga cei stabiliti sa faca parte din comitetul militar, au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.
 
În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.
 
Armata a IV-a româna, comandant General de C.A. Mihai Racovita, se apara pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a româna avea în compunere C. 1, 5, 6, 7 A. si C. 57 A. german si împreuna cu Armata a 8-a germana facea parte din Grupul de Armate "General Wohler".
 
Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20 august

La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a III-a româna cu C. 2 si 3 A. române, C. 29 si 72 A. germane si Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate "General Dumitrescu". Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.
 
La începutul lunii iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în "Poarta Iasiului", iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazuta - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit.
 
Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din "Poarta Iasiului" s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.
 
Antonescu - arestat chiar în Palatul Regal
 
În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietica la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânata lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, o înmâneaza Regelui. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama si implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptata, a mers totusi la Palat si acolo... a fost arestat.
 
Ca Antonescu era hotarât sa încheie armistitiul cu URSS rezulta si din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, si în prezenta generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinta ca România a cerut armistitiul.
 
Armistitiul sovietic cu România era o necesitate si pentru Rusia. Pozitiile întarite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) si pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existenta în spatele frontului, la nici 200 km  a unui aliniament puternic fortificat - linia Focsani-Namoloasa-Galati - prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toti factorii interesati în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistenta pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesara iesirea tarii din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se si organizarea unei rezistente pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.
 
Regele ordona încetarea focului înaintea semnarii Armistitiului
La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.
 
Armistitiul se semneaza abia pe 12 septembrie
 
Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca "act de înalta tradare", iar altii ca "grava eroare politica". Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.
 
Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.
În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin "armistitiu" dictat de Moscova.

 Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.
 
"Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni"
 
Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni".
 
Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea - sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii "Portii Iasilor".
 
Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.
 
20 august 1944
2. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajutat de acelasi Bodnaras, evadeaza de la Tîrgu-Jiu
                                                                                                                      Sorin Oane
Între 1-19 august 1944, Ion Antonescu s-a odihnit la Olanesti-Vîlcea. Sederea aceasta îndelungata a fost interpretata de oamenii politici ai vremii ca un fel de... abdicare, caci, în timp ce evenimente foarte importante se petreceau pe front, Antonescu îsi permitea sa fie departe de acestea si de problemele acestuia. Sederea aceasta, de aproape trei saptamîni, a fost întrerupta doar pentru doua zile, caci, la 5 august 1944, maresalul s-a întîlnit pentru ultima oara cu Hitler, la Rastenburg. Dar, în timp ce Ion Antonescu se odihnea în statiunea vîlceana, din lagarul de la Tîrgu Jiu evadau Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreuna cu Ion Vidrascu, iar din lagarul de la Tîrgu Carbunesti evadau alte 15 persoane, printre care Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici.
 
Bodnaras netezeste terenul, eliminându-l pe Foris
Dej fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru participarea sa la actiunile de la Grivita din 1933; desi slab pregatit în teoria stalinist-comunista, era un bun organizator si se bucura de mare autoritate si influenta printre comunistii români. El era, practic, seful comunistilor români în 1944. Tocmai scapase de grija anihilarii secretarului P.C.R. în functie, Stefan Foris. Acest lucru fusese realizat de Emil Bodnaras la 4 aprilie 1944, de unul singur, Foris, ca si ajutoarele lui imediate acceptînd, ca hipnotizati, mazilirea.
 
A fost apoi "autonumita" o conducere provizorie, formata din Emil Bodnaras, Iosif Ranghet si Constantin Pîrvulescu, ultimul fiind formal si secretar general. Evadarea lui Dej, departe de a fi o piesa din angrenajul loviturii de stat la care participau si comunistii, era mai curînd punctul final al luptei dintre "gruparea din închisori" si "gruparea interna, dar ramasa în libertate", din cadrul Partidului Comunist. Comunistii din lagarul de la Tîrgu Jiu erau la curent cu evenimentele politice si militare care se petreceau atunci, datorita unui sistem de corespondenta cifrata si întîlniri secrete. Sub dusumeaua uneia din camerele lagarului, era tinut un aparat de radio, ale carui piese fusesera introduse în lagar ascunse în bucati de sapun.
 
Doua persoane au jucat un rol esential în aceasta actiune: Mihail Rosianu si Ion Gheorghe Maurer. Mihail Rosianu era secretarul Comitetului regional P.C.R. Oltenia. El a fost si cel care a lansat versiunea oficiala a întîmplarii, într-un articol din "Scînteia", în august 1964, la aniversarea a 20 de ani de la eveniment. El sustinea ca evadarea activului de partid aflat în lagarul de la Tîrgu Jiu devenise o conditie esentiala a desavîrsirii actiunilor politice, în vederea declansarii loviturii de stat de la 23 august 1944.
 
O data iesiti din lagare, ei urmau sa preia conducerea organizatiilor de partid din principalele centre ale tarii si sa organizeze grupe de partizani si formatiuni patriotice de lupta. Evident ca articolul lui Rosianu avea scop propagandistic, el încercînd sa întareasca astfel opinia dupa care comunistii au fost realizatorii actului de la 23 august 1944. Si asta cu atît mai mult cu cît ne aflam în climatul de dupa "Declaratia din aprilie 1964" si eliberarea detinutilor politici, dintre care unii cunoscusera îndeaproape "contributia" comunistilor la realizarea loviturii de stat din 23 august 1944.
 
Maurer - însarcinat sa conduca operatiunea evadarii
 
În articol, Rosianu mai sustinea si ideea ca lui i-au încredintat Bodnaras, Ranghet si Pîrvulescu misiunea organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu si apoi, pe grupe, a altor tovarasi. De fapt, Rosianu spune un neadevar. Nu el a fost "vioara întîi" în acest plan, ci Ion Gheorghe Maurer.
 
Avocat al cauzei comuniste în cîteva procese interbelice (inclusiv al Anei Pauker din 1936), Maurer aderase la comunism din motive intelectuale, se pare, înca din 1936. Maurer a lasat si el un referat despre eveniment, nedatat însa, în care povesteste versiunea lui despre evadarea lui Dej. El se întîlnise cu acesta în 1942, în lagarul de la Tîrgu Jiu. Dar în 1943, Maurer este eliberat si, mobilizat în armata, pleaca pe front în Crimeea. S-a întors în luna mai 1944. Primeste doua luni de concediu. Acum practic se ia hotarîrea evadarii lui Dej. Lui Maurer, partidul i-a pus la dispozitie o masina Packard, o casa la Craiova (la Manole Bodnaras), de unde trebuia sa conduca operatiunea, si o suma de bani. A primit si un ajutor, anume pe vîlceanul Mihail Rosianu care cunostea foarte bine zona.
De fapt au fost alcatuite mai multe planuri de evadare. Bodnaras ar fi încercat chiar eliberarea lui Dej pe cale legala, dar nu s-a putut.
 
Initial s-a planuit evadarea lui Dej de la manastirea Tismana, unde Dej trebuia sa fie trimis la lucru, împreuna cu alti detinuti politici. Dar Tismana era întesata de politisti si jandarmi, caci manastirea servea drept adapost tezaurului Bancii Nationale. În final, Dej nu a mai fost inclus în lotul trimis la Tismana. S-a încercat si varianta evadarii de la Tîrgu Carbunesti. Dar acolo a fost trimisa o grupa de 15 oameni, în frunte cu Gheorghe Apostol. A fost luata apoi decizia organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej, chiar din lagarul de la Tîrgu Jiu. Dej a fost înstiintat de plan prin "tovarasul Krug", care lucra la atelierul de tîmplarie al lagarului si care avea posibilitatea de a iesi în oras. Ultimele detalii le afla pe 31 iulie 1944, la Tîrgu Jiu, chiar de la Rosianu, cu care s-a întîlnit pe un santier de constructii, unde Dej, adus sub paza, era pus sa faca o instalatie electrica.
 
Maurer si Rosianu - în uniforme militare, spre Tîrgu Jiu
 
Rosianu stabileste mai întîi o serie de case conspirative, în locuri cît mai retrase, departe de soselele principale. Asemenea adaposturi au fost gasite în unele sate din nordul judetelor Gorj si Vîlcea. Vor fi folosite, ulterior, doar casele conspirative din Vîlcea. Au fost instruite calauze, astfel ca sa cunoasca amanuntit drumul de la Tîrgu Jiu pîna la fiecare dintre case, mergînd cît mai ferit, numai pe drumuri marginase si poteci de padure. În lagarul de la Tîrgu Jiu, Gheorghiu-Dej a pregatit un grup de 38 de detinuti pentru evadare, împartit în sapte loturi.
 
Sarcina de a-i conduce pe tovarasi de la iesirea din lagar pîna la locul unde urma sa-i astepte masina care trebuia sa-i duca la prima casa conspirativa a fost încredintata lui Ion Pripasu. Acesta era gardian public si pazea un depozit militar aflat în dispersare la Tîrgu Jiu. Putea deci trece, fara a trezi banuieli, pe lînga obiectivele pazite de militari în jurul lagarului. Pripasu si Rosianu au ales cel mai bun loc pentru realizarea planului de evadare: acesta era în dreptul cimitirului care era despartit de gardul de sîrma ghimpata al lagarului printr-un teren semanat cu porumb. Locul de întîlnire dintre evadati si Pripasu trebuia sa fie mormîntul lui Grigore Iunian.
 
Dar partidul nu a mai putut sa-i dea lui Maurer masina promisa. De la Craiova, acesta nu putea nici închiria si nici cumpara una, pentru a nu atrage atentia autoritatilor. Solutia a fost cea a "reconstituirii" unei masini, din Citroenul vechi, dat la reforma, care avea însa multe piese lipsa, a unui comunist craiovean, Mihai Dugaesescu.
 
12 august - evadarea
Evadarea a fost fixata pentru data de 12 august, între orele 21-23. În dupa-amiaza acelei zile, Maurer si Rosianu, în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Tîrgu Jiu, în Citroenul vechi al lui Dugaesescu, dar care fusese reparat pe ascuns de cîtiva mecanici de la Flotila 3 de aviatie Craiova (Victor Tudosiu, Mihai Muscalu), sub supravegherea lui Manole Bodnaras, concentrat aici ca subofiter, dar care raspundea de adunarea armamentului necesar formatiunilor patriotice din oras. Pe drum, masina a avut cinci pene de cauciuc! Soferul masinii, chiar proprietarul ei, Mihai Dugaesescu, a schimbat cauciucurile, dar cei trei au ajuns la locul de întîlnire de la Tîrgu Jiu abia la ora 1,30 (noaptea), unde n-au mai gasit pe nimeni.
 
Între timp, evadarea avusese loc, conform planului stabilit. Înainte de despartire, Gheorghiu-Dej a dat îndrumari lui Chivu Stoica, ramas în fruntea organizatiei de partid din lagar. La ora fixata, 21,00, cînd stiau ca se schimba santinelele, pe sub gardul de sîrma s-au strecurat doi oameni. Primul a iesit Ion Vidrascu, caruia organizatia de partid din lagar îi încredintase misiunea de a veghea asupra vietii lui Gheorghiu-Dej. Apoi a iesit Gheorghiu-Dej. Pripasu îi astepta. Dupa schimbul de parole, au iesit prin poarta de fier din fundul cimitirului si au trecut si de santinelele din fata cimitirului si a manutantei. Traversînd drumul, au ajuns în parc, lînga "Coloana fara sfîrsit" a lui Brîncusi, unde trebuia sa vina masina. Dupa circa doua ore de asteptare, au mers la depozitul lui Pripasu, unde, în jurul orei 2 noaptea, s-au întîlnit cu Rosianu, Maurer si Dugaesescu. Dej si Vidrascu au primit haine militare si acte de identitate fabricate de partid.
 
Un membru PNT îl gazduieste pe Dej
 
Prima casa conspirativa folosita de fugari a fost la Milostea, comuna Slatioara (Vîlcea), la Constantin Tundrea (membru P.N.T.), aflata într-un zavoi pe malul rîului Tarîia. Fugarii au ajuns aici în jurul orei 9,30. De aici, pe la ora 21,30, cu ajutorul învatatorului Ionita Barbulescu, evadatii au ajuns noaptea, pe poteci nu prea umblate, în comuna Vaideeni.
 
20 de ani mai tîrziu, Barbulescu a evocat acest moment: "L-am întîmpinat în comuna Milostea. Trupul sau era istovit de anii petrecuti în temnita crîncena. Din prima clipa însa, am simtit, ceea ce m-a impresionat puternic, taria neobisnuita a acestui om, curajul si hotarîrea sa. Chipul palid era dominat de ochii negri, atît de expresivi care îsi dezvaluiau clarviziunea si optimismul conducatorului. Din Milostea am plecat în miez de noapte.Un drum anevoios peste vai si dealuri. Plouase toata ziua. Pamîntul era clisos, îndaratnic.
 
Am strabatut, nu fara peripetii, paduri de stejari si mestecanisuri, traversînd cu greu Cerna, Recea si Luncavatul, ape revarsate peste albia lor. Ne strecuram în tacere, încordati, adapostiti de întuneric. Astazi ma gîndesc ca era un drum simbolic, prin hatisuri, de la întuneric la lumina. Doar cîteva ceasuri am fost alaturi de tovarasul Gheorghiu-Dej. Destul însa pentru a fi simtit din plin, într-un episod hotarîtor ca acesta, neînfricarea si dîrzenia în atingerea tintei propuse, acea atentie si dragoste fata de tovarasi, care au facut din el conducatorul cel mai iubit al clasei muncitoare". Este clar ca ne aflam, mai curînd decît în fata unei rememorari, în cea a unei evocari "mitologice" în care persoana lui Dej apare ca exemplu moral de lupta si de viata pentru noile generatii. Este simpatic modul în care Barbulescu a "intuit" imediat pe noul conducator al tarii. Evocarea lui Barbulescu era mai curînd o formula de "eroizare" si de "nemurire" a conducatorului decît o aducere aminte.
 
În cimitirul comunei Vaideeni, îi astepta o alta calauza, Ion Simionescu, cu care fugarii au mers tot pe un drum ferit, în comuna Rîmesti. Aici, cu spatele spre padurea Magurilor, într-o livada, era casa învatatoarei Maria Ionescu. Aceasta femeie i-a gazduit pe evadati 10 zile. Sotul învatatoarei, Dumitru Ionescu, la rîndul lui tot învatator, lipsea, fiind concentrat în armata. Între timp, a fost organizata evadarea de la Tîrgu Carbunesti a 15 internati politici, în frunte cu Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici - trei grupe de cîte 5, dinainte organizate. Rosianu îmbatase santinela si cei 15 au reusit sa fuga, continuînd apoi drumul spre libertate pe cont propriu.
 
Abia la 17 august, deci dupa patru zile, comandantul lagarului Tîrgu Jiu, Siguranta, si Jandarmeria, si-au dat seama de evadarea lui Gheorghiu-Dej. S-a dat alarma, dar era prea tîrziu. Pe 17 august, la Rîmesti, a sosit si Rosianu, iar pe 22 august s-a pornit apoi spre Bucuresti. S-au mai facut însa cîteva popasuri: mai întîi la Barbatesti, la locuinta avocatului Petrisor Iliescu (care le-a pus la dispozitie si masina lui personala), si apoi la casa parohiala din Rîmnicu Vîlcea, strada Emil Avramescu nr. 1, a preotului Ion Marina. Ziua de 23 august l-a gasit pe Dej în casa parohiala a acestuia din Rîmnicu Vîlcea. Apoi, pe 24 august 1944, tovarasii au pornit spre Bucuresti. Erau în pregatire evenimentele care urmau sa schimbe destinele tarii. Drumul pîna la Bucuresti a fost facut cu masina lui Petrisor Iliescu. Acesta i-a dus pe Dej, Rosianu si Maurer pîna la locuinta lui Bodnaras, din cartierul Vatra Luminoasa.
 
Am prezentat mai sus versiunea evadarii lui Dej scrisa de persoane din anturajul lui Dej, respectiv Maurer si Rosianu, autorii si executantii planului. Mai multa lumina în privinta evadarii lui Dej a adus Eduard Mezincescu, vechi comunist si fost functionar superior în Ministerul român de Externe în 1948, care a marturisit ulterior faptul ca, desi Bodnaras, Pîrvulescu si Ranghet erau toti în favoarea evadarii lui Dej din lagar, Dej însusi sovaia, deoarece se simtea mai în siguranta înauntru decît afara. A acceptat sa fie eliberat doar cu conditia ca Maurer sa faca aranjamentele necesare, ca sa nu fie ranit în timpul evadarii.
 
In consecinta, Maurer l-a contactat pe avocatul Grigore Geamanu, varul unui oficial superior din Inspectoratul pentru jandarmi din Bucuresti, care a platit o anumita suma respectivului oficial, pentru ca acesta sa-l convinga pe colonelul Serban Lioveanu, directorul lagarului din Tîrgu Jiu, sa slabeasca, în ziua planificata pentru evadare, masurile de securitate în zona gardului.
 
Antonescu - la originea evadarii?
 
Marturia aceasta este, într-un fel, întarita de Gheorghe Magherescu, aghiotant al maresalului în 1944, potrivit caruia, chiar Antonescu este la originea evadarii lui Dej, acesta dorind sa creeze astfel un "climat de întelegere cu Uniunea Sovietica". Versiunea aceasta stirbea însa aura "eroica" a evadarii, transformînd-o într-un aranjament facut chiar sub obladuirea diriguitorilor, în speranta, nemarturisita de acestia, gasirii unui partener "ideologic" de discutie, în cazul - foarte posibil în acel moment - al ocuparii tarii de catre Armata Rosie. Probabil, gîndeau unii conducatori ai serviciilor secrete din tara, era preferabila "gruparea interna" unei "grupari moscovite" impusa de ocupant la conducerea statului.
 
Cum si-a recompensat Dej oamenii de baza
 
Din ceea ce cunoastem în momentul de fata, "recompensele" lui Dej pentru ajutorul dat în problema evadarii lui din lagarul de la Tîrgu Jiu au fost:
 
- Ion Gheorghe Maurer a fost principalul beneficiar al evenimentului, însa ceva mai tîrziu, de prin 1957-1958, cînd "steaua" lui începe sa urce vertiginos. I s-a reprosat mult timp ca ar fi plecat voluntar în razboiul antisovietic.Va deveni ministru al afacerilor externe (1957-1958), apoi presedintele Prezidiului Marii Adunarii Nationale (1958-1961) si presedinte al Consiliului de Ministri (1961-1974).
- Mihail Rosianu devine din simplu învatator, profesor universitar, membru al C.C. al P.C.R. (1945-1948 si 1960-1973), adjunct al ministrului învatamîntului (1948-1949), presedinte al Comitetului Radio (1952-1953), ambasador în Bulgaria (1956-1961) si Ungaria (1961-1966), de mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.
- Ion Vidrascu va fi recompensat prin functiile de presedinte al Comitetului de control al statului (1950-1951), adjunct al ministrului agriculturii (1951) si ministru al gospodariilor agricole ale statului (1952-1953). A fost si deputat de Suceava din 1952.
- Ion Marina va deveni, la recomandarea lui Dej, primul patriarh comunist al României (1948-1977). Ascensiunea lui rapida în ierarhia bisericeasca s-a datorat, în mod evident, simpatiei pe care i-o purta Dej, dupa gazduirea acestuia la 23 august 1944, în casa sa de la Rîmnicu Vîlcea.
- Constantin Tundrea va fi timp de 14 ani presedintele Comitetului Executiv al Sfatului Raional Horezu (1950-1964). A fost cel mai cunoscut si mai influent comunist din zona Horezu în tot timpul regimului Dej.
- Ionita Barbulescu - calauza lui Dej de la Milostea la Vaideeni, devine deputat de Vîlcea în 1946 si, în ciuda colectivizarii, si-a pastrat mult timp averea de circa 18 ha de pamînt la Racovita.
- Maria Ionescu va deveni, în 1952, dupa mutarea ei la Craiova, deputat al acestei regiuni si chiar membru al Prezidiului M.A.N. (1953-1957). În 1957 devine directoare la Scoala Medie din Caracal.
- Grigore Geamanu - avocat din Gorj - a fost "plantat", în 1945, de comunisti, în Biroul Politic al Comitetului Executiv al Frontului Plugarilor cu functia de casier. A fost ales deputat în 1946 si tot acum secretar general la Ministerul de Interne. Reales deputat în 1952 si 1961. Secretar al Consiliului de Stat între 1961-1965.
- Petrisor Iliescu a fost singurul care nu a fost rasplatit în nici un fel. El era însa seful organizatiei maniste din Barbatesti si era mosier, avînd peste 100 ha de pamînt în satul mai înainte pomenit. În 1946, a candidat pentru parlament pe listele P.N.T - Maniu. Cel putin, el nu a fost persecutat de comunisti. A fost nevoit sa se mute, pentru a fi rupt de vechile lui legaturi politice, din Rîmnic tocmai la Corabia, casa lui de acolo fiind amplasata chiar lînga sediul Partidului Comunist din localitate.
 
3. Lucretiu Patrascanu - negociatorul de elita din Partidul Comunist
                                                                                                                  Oana Ilie
Nascut la 4 noiembrie 1900 în Bacau, fiul lui D.D. Patrascanu, profesor, prozator, autor de manuale de istorie în perioada interbelica si promotor al revistei "Viata româneasca" (alaturi de G. Ibraileanu si C. Stere). Mama, la rândul ei, provenea dintr-o veche familie boiereasca. Studii: Licentiat în drept, doctor în stiinte economice, statistica si filozofie în Germania. Starea civila: casatorit cu arhitecta Herta Schwamern (botezata ortodox de catre Gala Galaction, pentru ca în perioada în care s-au cunoscut erau interzise mariajele mixte, români-evrei).
Întîlnirea cu Lenin
 
În anul 1945, la mai putin de un an de la momentul 23 august 1944, apare un volum cu interviuri, realizate de Ion Biberi, cu personalitatile zilei, printre care îl regasim si pe Lucretiu Patrascanu. În cele 13 pagini, noul ministru al justitiei îsi povesteste viata, din care selectam o serie de informatii, interesante din perspectiva evolutiei sale ulterioare.

 Copilaria, petrecuta în mare parte în zona Neamtului, i-a nascut simpatii istorice pentru Stefan cel Mare: "Hotarâsem chiar ca sa-mi schimb numele în Stefan".
Adolescenta i-a fost marcata de scrierile lui Sadoveanu, Caragiale, Bratescu-Voinesti, de literatura semanatorista, dar mai ales de cea rusa, si în mod deosebit de Dostoievski si Turgheniev.

 Revolutia din februarie l-a facut sa înteleaga (dupa cum marturiseste) ca o noua epoca începe în istorie, iar cea din octombrie l-a entuziasmat la maxim. Singurul regret al tânarului de 16 ani era ca nu avea vârsta pentru a fi partas activ la acea miscare. "Întorcându-ma, cu 27 ani în urma, am oarecare îngaduinta pentru aceste regrete si pot spune ca viata m-a tinut departe de o lupta apriga si desigur dramatica pentru idealurile primei mele tinereti. Toate aceste framântari si luari de pozitie erau atitudinea unui copil singuratec".
 
Atractia exercitata de revolutii si fenomenul social a fost extrem de puternica asupra tânarului Patrascanu, chiar daca între timp tatal sau trecuse la liberali.
 
"Daca privesc înapoi sa-mi refac mintal viata, înteleg ca a trebuit sa devin luptator, si înca de timpuriu". Episodul la care face aluzie Patrascanu se petrecuse la Bacau, la sfârsitul primului razboi mondial, când a asistat la manifestarile antisemite ale colegilor sai: "Am reactionat violent. Nu puteam accepta aceasta ticalosie care ne degrada pe toti".
 
Încadrarea în miscarea muncitoreasca a avut loc în anul 1919 când se înscrie în P.S.D., aripa maximalista, si a fost grabita de evenimentele din 13 decembrie 1918 (manifestatia din Piata Palatului dispersata prin forta).
 
În 1921 devine colaborator al ziarului Tineretul socialist. "În jurul acestei gazete tineresti s-au grupat primele cadre comuniste si de fapt s-a format P.C. legal, câteva luni mai târziu".
 
Un an mai târziu îl regasim ca redactor al ziarului Socialistul, organul de presa al P.C. Tot în aceasta perioada, constient de importanta pregatirii profesionale, opteaza pentru continuarea studiilor în Germania, unde va obtine doctoratul în economie politica, filozofie si statistica. Ulterior va motiva plecare în Germania prin sintagma "un bun marxist trebuie sa cunoasca bine limba germana". Aici va intra în contact cu miscarea muncitoreasca, activând un an în P.M. German, adâncindu-si doctrina.Un alt moment rememorat cu placere este întâlnirea cu Lenin, în 1922, la prima sa calatorie în U.R.S.S., cu prilejul celui de-al IV-lea Congres al Cominternului.
 
"Închisorile mele"
 
Sub sintagma "închisorile mele", Patrascanu aduce în atentia interlocutorului, si implicit a viitorilor cititori ai lucrarii lui Biberi, câteva amanunte despre detentia sa, mentionând în treacat închisorile prin care a trecut, fara a da amanunte despre motivul arestarii si durata detentiei.
Pentru elucidarea acestor aspecte, am apelat la lucrarea Laviniei Betea, Moartea unui lider comunist.
În 1924, o data cu intrarea în vigoare a "legii Mârzescu", prin care P.C.dR. este scos în afara legii, Lucretiu Patrascanu este arestat prima oara. Cea de-a doua arestare a avut loc în 1928, pentru o "jumatate de ora", pentru ca, profitând de neatentia celor de la Siguranta, fuge si face publica urmarirea lui.

 Din acest moment, steaua lui este într-o permanenta urcare în cadrul ierarhiei P.C.R. (1928 - participa la Congresul de la Harkov, 1930 si 1931 merge la Moscova pentru a prezenta Cominternului raportul asupra României, 1931 - membru în C.C. al P.C.dR.). Evenimentul cel mai însemnat din aceasta perioada a fost însa succesul din alegerile din 1931, când Lucretiu Patrascanu a fost ales primul deputat comunist din Parlamentul României, prin participarea la alegeri pe listele Blocului Muncitoresc Taranesc.

 În 1932, în timpul campaniei electorale, survine cea de-a treia arestare, de aceasta data fiind încarcerat la Vacaresti. În 1933, se judeca procesul, iar Lucretiu Patrascanu alaturi de alte 13 persoane este eliberat. La putin timp, pe fondul miscarilor greviste ale ceferistilor, Patrascanu este rearestat (pentru ca a instigat la greva), trimis la Jilava si dupa 2 luni pus în libertate. Petre Pandrea, cumnatul lui Patrascanu, punea eliberarea acestuia pe relatiile de familie. Aceasta ipoteza, a relatiilor, o vom regasi si la momentul tratativelor cu Regele pentru iesirea din razboi.
 
O noua arestare survine în 1940, fiind internat în lagarul de la Miercurea Ciuc. În urma unei crize de ficat este mutat la Bucuresti si ulterior eliberat. Libertatea dureaza putin, pentru ca în februarie este din nou încarcerat si, la interventiile mamei sale, la noul director al Sigurantei, gen. Emanoil Leoveanu, i se fixeaza domiciliul obligatoriu la Poiana Tapului. La 2 ianuarie 1943, este internat în lagarul de la Târgu Jiu, de unde va fi readus la Poiana Tapului, unde îl regasim în perioada premergatoare lui 23 august 1944.
 
Desemnat pentru negocierile de la Palat
 
Esecul evident al Germaniei în campania din Est a determinat fortele politice din România sa încerce iesirea din razboi. Discutiile au fost purtate atât de reprezentantii guvernului Antonescu, cât si de persoane mandatate de opozitie.
 
Prin intermediul lui Barbu Stirbey, aflat la Cairo pentru tratarea armistitiului, Aliatii sugereaza atragerea comunistilor la tratative, chiar daca este un partid aflat în ilegalitate si are o slaba reprezentare la nivelul populatiei.
 
Întrebarea fireasca, ce apare în acest moment, este de ce a fost preferat Lucretiu Patrascanu, când el cazuse oarecum în dizgratia partidului din care facea parte (prin eliminarea din Comitetul Central) si nici nu îndeplinise vreodata functii de conducere în ierarhia partidului?
 
Cornelui Coposu declara, dupa 1990, ca Lucretiu Patrascanu a fost desemnat de Novikov (ambasadorul U.R.S.S. la Cairo). Dintre comunistii care au activat în ilegalitate: Foris, Constantinescu-Iasi, Petre Iosif, C. Agiu, Patrascanu, sovieticii l-au preferat pe cel din urma (varianta Coposu).
 
O alta ipoteza este cea conform careia, rudenia cu Octav Ulea (maestrul de ceremonii al palatului) si legaturile interpersonale l-ar fi propulsat la tratativele cu Maniu si Bratianu si i-ar fi deschis larg usile Palatului. De altfel este un lucru cunoscut, ca, în întreaga perioada interbelica, în posturile înalte s-au aflat cunoscuti de-ai familiei Patrascanu.
 
Cea de-a treia ipoteza îl consemneaza pe Lucretiu Patrascanu ca ales al fortelor democratice, datorita calitatilor intelectuale si umane.
 
O data cu sfârsitul anului 1943 încep întrevederile cu Maniu. Mijlocite de secretara sa, întâlnirile s-au petrecut, în marea lor majoritate, în locuinta din Dr. Marcovici nr. 9, la etajul al saselea, unde se afla apartamentul lui Corneliu Coposu, sau în strada Ion Ghica nr. 4, la etajul cinci, unde locuia Emil Ghilezan. Prima dintre ele s-a desfasurat la 28 noiembrie 1943, pâna la sfârsitul anului mai având loc înca doua, iar la începutul anului 1944 tot doua. Discutiile erau axate pe rasturnarea regimului Antonescu si reinstaurarea institutiilor democratice din România.
 
La prima dintre ele, "Dl. Maniu a voit sa stie - declara Nicolae Penescu, în 1953 (în timpul anchetarii lui Lucretiu Patrascanu) de ce forte dispune P.C.R., în special în capitala, la care dl. Patrascanu a raspuns vag, evitând precizatiuni. Maniu a pus ca conditiune a colaborarii cu P.C.R. o declaratie în favoarea Basarabiei. Dl. Patrascanu nu a acceptat aceasta conditiune. Atunci dl. Maniu a cerut ca cel putin P.C.R. sa intervina pe lânga P.C. al U.R.S.S. în favoarea Basarabiei (...) De aceea conversatiunea nu a avut rezultat".
 
Urmatoarele întruniri au intrat pe un fagas normal, Partidul Comunist clarificându-si pozitia fata de monarhie si institutiile democratice ale României. "Dl. Patrascanu a asigurat ca, desi principial, P.C. pastreaza o atitudine republicana socoteste problema monarhie sau republica, o chestiune neactuala, iar în cazul în care regele va actiona pentru scoaterea României din razboiul lui Hitler, P.C., prin C.C., întelege sa-l sprijine cu toata vigoarea".
 
Propus sa conduca noul guvern democratic, Maniu refuza
 
În ceea ce priveste legatura cu Palatul, Ioan Mocsony-Styrcea, maresal al Palatului, povesteste ca prima întâlnire a lui Lucretiu Patrascanu cu Regele a avut loc în aprilie 1944, la ferma din Pantelimon a colonelului Ulea, iar discutiile s-au axat în jurul constituirii F.N.D. În toata aceasta perioada, omul de legatura între Lucretiu Patrascanu si Palat a fost Mocsony-Stârcea.
 
Legaturile cu P.S.D., cel de-al patrulea membru al B.N.D., au fost ca si inexistente pâna în 1943, însa, dupa semnarea conventiei B.N.D., Lucretiu Patrascanu i-a cerut lui Constantin Titel Petrescu o întrevedere în doi (prin intermediul lui B. Zilber) pentru a discuta atitudinea pe care trebuie s-o adopte fata de Maniu pentru a grabi deznodamântul.
 
Ultima discutie dintre cei doi are loc în dupa-amiaza zilei de 23 august, acasa la Sabin Manuila, unde vor primi si vestea arestarii maresalului, în timp ce ultima întrevedere cu Maniu avusese loc cu putine zile înainte de 23 august, în scopul de a-l convinge pe acesta din urma sa accepte prezidarea unui guvern democratic, dupa înlaturarea lui Antonescu.
 
La presiunile lui Lucretiu Patrascanu, Maniu avea sa remarce: "Draguta, eu nu sunt obisnuit sa lucreze cu revolverul la tâmpla". Patrascanu însa i-a raspuns: "Este revolverul constiintei si al datoriei, domnule Maniu". Efectul discutiei n-a fost cel scontat, Maniu legându-si raspunsul de consultarile cu Bratianu.

 Despre 23 august si pregatirea iesirii României din razboi s-au scris mii de pagini. Nu mai putin de 30 de persoane au fost angrenate direct în desfasurarea evenimentelor si majoritatea si-au consemnat memoriile si amintirile referitoare la acea zi.
 
Este si cazul lui Lucretiu Patrascanu, care publica, la 23 august 1945, în România Libera, un articol despre rolul lui în actul de la 23 august.
 
"A existat o pregatire, si înca foarte intensa, cu o mobilizare de oameni si de forte, legata de mari primejdii (...) Pregatirile loviturii de la 23 august erau terminate înca de la sfârsitul lunii iunie. Se mai discuta formula politica si în gasirea ei întâmpinam rezistente (...) S-a luat hotarârea de a pregati proclamatia guvernului si toate documentele menite sa apara din primul moment. Am pasit imediat la redactarea proclamatiei (...) Textul pe care-l pregatisem a fost acceptat în întregime, dupa o oarecare discutie".
 
Trei întîlniri la Palat
 
În pregatirea lui 23 august s-au tinut trei sedinte la Palat, sub presedintia Regelui. Problema spinoasa era cum sa intru la Palat, sustragându-ma nu numai pazei exterioare, ci si eventualilor spioni, recrutati de Ghestapo si de Siguranta, în chiar interiorul palatului".
 
Este lesne de observat aparitia tendintei Partidului Comunist de a acapara actul de la 23 august si de a o transforma într-un bun propriu. Conform acestui articol, P.C. a fost principalul artizan al momentului 23 august, în timp ce Regele si celelalte forte democratice implicate au avut rol decorativ.
 
Ar fi împotriva firii sa negam rolul lui Patrascanu în actul de la 23 august, dar de aici si pâna la a i se conferi rolul principal, si prin extensie Partidului Comunist, este o cale foarte lunga.
Activitatea lui Patrascanu în tratativele pregatitoare lui 23 august s-a concretizat în redactarea manifestului F.U.M. (aprilie 1944), a "Proclamatiei pentru Tara" si a altor documente cu caracter programatic care au stat la baza negocierilor cu P.N.T. si P.N.L.
 
Ca un ultim aspect, dar în nici un caz ca un element subsidiar, trebuie luata în calcul personalitatea lui Lucretiu Patrascanu. Intelectual fin, încrezator în dogmele marxiste, se impune în memoria generatiilor care i-au succedat ca o pata de culoare în cadrul Partidului Comunist.
 
Sacrificarea lui de catre Dej, în 1954, când atât Stalin, cât si Beria, nu mai reprezentau nimic pentru Kremlin, ramâne un mare semn de întrebare. Toti cei care au trait momentul sau l-au studiat îndeaproape, considera asasinarea lui Patrascanu ca un act gratuit de care Dej se face (în principal) vinovat. Chiar si prietenii si sustinatorii lui Dej (cazul lui Maurer) considera asasinatul ca marea greseala politica a lui Dej.
 
Cu toate acestea nu trebuie uitat faptul ca, pâna la arestare, Lucretiu Patrascanu s-a aflat în fruntea Ministerului de Justitie, de unde "a patronat" activitatea Tribunalului Poporului si a gestionat aplicarea legii criminalilor de razboi.
 
Ba chiar mai mult de atât, cumnatul sau, avocatul Petre Pandrea, în lucrarea autobiografica Memoriile mandarinului valah, ni-l prezinta pe Lucretiu Patrascanu ca pe o persoana lipsita de vointa, condus în toate actiunile sale de Herta si Belu Zilber.
 
Si peste toate aceste frânturi de amintire vine imaginea pe care Patrascanu a avut-o în ochii lui Corneliu Coposu: "Am fost prieteni" (Corneliu Coposu a fost anchetat si aruncat pentru 17 ani în temnitele comuniste, chiar în timpul în care Lucretiu Patrascanu era ministru la Justitie).
 
O carte care n-a avut zile
                                                                                                      prof. univ. Gh. Buzatu
Cititorul va desprinde, fara dificultate, motivele pentru care, în cele ce urmeaza, ne-am propus sa staruim asupra unui reputat istoric al generatiei mele si asupra loviturii de stat de la 23 august 1944: 20 de ani de la moartea lui Aurica Simion si 60 de ani de la rasturnarea regimului Maresalului Ion Antonescu, eveniment caruia regretatul meu coleg i-a consacrat, în 1979, o carte stralucita, care a provocat furtuna în rîndurile securitatii de la Bucuresti.
 
În vara anului 1979, era prin august, a aparut o carte care avea sa stârneasca intense dezbateri în rândurile istoricilor si cititorilor, în genere, iar - dupa cum se va vedea - si la nivelul oficialitatilor, al Securitatii si Ministerului de Interne. Era vorba de lucrarea unui istoric deja consacrat, Aurica Simion, dar caruia volumul Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 510 pagini) i-a adus un spor de prestigiu greu de imaginat în epoca. Si asta pentru ca, de-abia aparut si difuzat numai în câteva judete ale tarii, volumul mentionat a fost retras de pe piata si, imediat apoi, "topit"...
 
Lucru neobisnuit si, mai cu seama, nepermis, autorul, cu toate ca era angajat la Institutul de Istorie al Partidului din Capitala, publicase o carte în care era sintetizata istoria actului de la 23 august 1944. Nimic neobisnuit, se va spune, numai ca Aurica Simion realizase... un alt 23 august, în care PCR nu mai avea un rol precumpanitor, partidele "istorice" apareau în alta lumina, iar personajele-cheie ale loviturii de stat (regele Mihai, Lucretiu Patrascanu, C.I.C. Bratianu, dar, mai cu seama, Maresalul Antonescu si Iuliu Maniu) erau surprinse, în temeiul unei analize atente si obiective, relevându-se exclusiv actiunile lor, în contextul evenimentelor prezentate, care au fost.
 
Iata de ce, oricine apucase sa cumpere cartea, realizase o achizitie pretioasa, se dotase cu o carte "scumpa", oricum extrem de solicitata! Cum, la Iasi fiind, am avut sansa sa-mi procur un volum din Preliminarii..., pe care aveam ulterior sa obtin si un autograf al autorului, m-am preocupat sa-l recenzez. Am notat, despre autor si carte, cele ce trebuiau si ce credeam, indiferent de ceea ce se petrecuse cu cartea, povestea ei fiind binecunoscuta de-acum opiniei publice, istoricilor îndeosebi.
 
 Astfel, în prestigiosul "Anuar al Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol" din Iasi (t. XVIII/1981, p. 798) am examinat cartea, retinând între altele ca "...autorul realizeaza o adevarata istorie a anilor 1940-1944, în care sinteza se lasa - si nu întâmplator - dominata de analiza, de o analiza atenta si necesara, mai ales ca numeroase si controversate aspecte sunt elucidate pentru prima data acum. Nu putem intra în detaliile demonstratiilor autorului..., însa nu putem omite ca A. Simion contribuie decisiv la precizarea caracterului regimului antonescian, a naturii si evolutiei raporturilor româno-germane între 1940 si 1944, a participarii tarii la razboiul mondial.
 
De asemenea, surprind prin noutate capitolele referitoare la tentativele României de a se desprinde de Axa fascista si la cauzele esecului lor... Per ansamblu, lucrarea lui A. Simion este o reusita deplina. Ea constituie o contributie decisiva spre realizarea necesarei istorii complete si veridice a României în epoca celui de-al doilea razboi mondial. A. Simion a dovedit în chip stralucit, în ultima instanta, ca istoriografia noastra dispune de excelente resurse, care pot si trebuie sa fie folosite pentru împlinirea conditiei esentiale a studiilor istorice - aflarea si afirmarea adevarului istoric integral asupra faptelor trecutului.
 
Din toate punctele de vedere, lucrarea  a marcat un eveniment pentru istoriografia epocii contemporane românesti, motiv pentru care, atât autorul, cât si Editura Dacia din Cluj-Napoca, merita cele mai sincere felicitari" (ibidem). Destinul, necrutator, peste putini ani, în 1984, l-a rapit pe Aurica Simion, în plina putere creatoare, obstei istoricilor români. În necrologul pe care l-am încredintat, de asemenea, Anuarului Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol din Iasi (t. XXII, partea a II-a, 1985, p. 1011-1012), am revenit asupra meritelor si semnificatiilor istoriografice ale Preliminariilor... din 1979; citez sub acest raport: "Preliminariile..., pe care le-am recenzat în momentul în care era nevoie, se constituie un model, impunându-se de la început între operele de referinta ale istoriografiei nationale contemporane, abordând probleme controversate si dovedindu-se ele însele controversabile, din chiar clipa aparitiei lor... Astazi [1985], în perspectiva timpului, lucrarea ne apare si temeinic documentata.
 
Cititorul cunoaste aceasta si Preliminariile... lui Aurica Simion, aidoma cartilor lui N. Iorga sau Constantin C. Giurescu, s-au citit si se citesc cu interes nu numai în centrele stiintifice din tara sau din strainatate, ci si în catune..." (ibidem). Cât priveste Omul, am consemnat în final: "L-am cunoscut pe Aurica Simion si ne-am împrietenit pe data. Nu ne-am declarat-o niciodata. O facusem prin consens. Am participat împreuna la diverse manifestari stiintifice interne si internationale.
 
Autorul Preliminariilor... nu s-a dezmintit nicicând. M-au surprins retinerea si timiditatea lui. Sa fi banuit oare, înca de prin 1980, tainele destinului sau, sa fi fost manifestarile bolii necrutatoare care l-a rapit familiei, breslei istoricilor si cititorilor admiratori în plina putere creatoare? Pentru mine a fost si a ramas Domnu' Aurica. În luna mai 1984, la Bucuresti fiind, l-am invitat la Iasi pentru un simpozion; m-a refuzat elegant. Îmi dau seama ca stia. Mi-a încredintat diverse contributii pentru Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie din Iasi, ca si pentru volumul colectiv Actul de la 23 august 1944 în context international, volum aparut în august 1984 si cuprinzând un larg studiu realizat în colaborare. Astazi, acest volum, ca si toate cartile lui Aurica Simion, îsi urmeaza drumul lor, în lipsa autorului lor, plecat nedrept de repede si brutal dintre noi" (ibidem, p. 1.012).
 
În Anexa am inclus doua note privind "ecourile" Preliminariilor... în rândurile opiniei publice nationale, la nivelul anului 1979, surprinse în materiale ale Securitatii si Ministerului de Interne din Bucuresti.
 
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
Departamentul Securitatii Statului Ex. unic
Directia I
130/DI/0066932 din 6 septembrie 1979
NOTA

 Premergator celei de-a 35-a aniversari a insurectiei nationale de la 23 August 1944, din România, a aparut în librarii cartea scriitorului A. SIMION - "Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944", în Editura "Dacia" din Cluj.
 
Cartea prezinta starea politica, economica si militara a României, înainte si imediat dupa 23 August 1944, cât si luptele social-politice din timpul dictaturii antonesciene si fortele care au luat atitudine împotriva lui ANTONESCU.

 Într-unul din capitolele cartii, este prezentata atitudinea ce au avut-o IULIU MANIU - fost sef al PNT-ului - si [C.] I. C. BRATIANU - fost sef al PNL-ului - împotriva lui ANTONESCU, care i-au adresat memorii, cerându-i sa iasa din razboiul antisovietic si sa se desolidarizeze de Germania fascista.

 La sfârsitul cartii, se afla fotografiile lui IULIU MANIU, [C.] I. C. BRATIANU si TITEL PETRESCU, cu adnotarea: "Semnatari ai Declaratiei de constituire a Blocului National Democrat".
Din supravegherea informativa a persoanelor cu apartenenta la fostele partide burgheze si în special a celor care au detinut functii de conducere, rezulta ca acestea fac aprecieri interpretative asupra aparitiei si continutului cartii respective.

 Astfel, CORNELIU COPOSU - fost secretar general adjunct al PNT si condamnat -  care apare ca personaj pozitiv în carte, a afirmat: "Înainte de trimiterea cartii la tipar, am avut doua întrevederi cu autorul, dar nu am reusit sa lamuresc toate chestiunile; totusi, acesta si-a rectificat mult din tezele initiale cu care pornise". Sustine ca l-a sfatuit pe autor "sa nu se ghideze dupa declaratiile facute si nici dupa prezentarile unor agenti, care si pe vremea aceea, precum si acum, spun neadevaruri pentru a justifica încasarile".

 JOVIN ION - fost medic curant al lui IULIU MANIU - a afirmat: "Cartea lui A. (sic!) SIMION este nemaipomenita si lucrurile au început sa iasa la iveala, fir cu fir, cum iese iarba primavara".
Într-o discutie cu un fugar român venit temporar în tara noastra, JOVIN ION afirma: "MANIU e personajul central al cartii. Se merge spre o rectificare a istoriei, ca pâna acum istoria a fost o falsa minciuna".

 Printre persoanele care fac comentarii cu privire la aparitia cartii lui A. SIMION sunt si RADOCEA CORNEL - fost sef judetean PNT si condamnat; VISA AUGUSTIN si MAMULEA STEFAN - membri PNT si fosti condamnati, semnalati cu manifestari ostile orânduirii sociale si de stat din tara noastra si cu preocupari de a scrie memorii si lucrari despre activitatea PNT si a fostului sef IULIU MANIU.

 Precizam faptul ca, cei nominalizati în discutiile anterioare, neaga rolul PCR în înfaptuirea actului de la 23 August 1944, afirmând ca totul a fost înfaptuit de PNT sub conducerea lui MANIU.
Vom urmari în continuare reactia fostilor membri ai partidelor burgheze, în legatura cu aparitia cartii.
r.d.00178/3/1239
red. lt.col. DI
dact. p.c. RG
ex. unic
 
--------------------------------
----------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
 
Dincolo de orice, sa cinstim memoria tuturor romanilor care si-au dat viata pentru tara lor, atat pe fronturile din Est, cat si pe cele din Vest! Ei au facut supremul sacrificiu pentru supravietuirea Romaniei.
 
 
----------------------------------------
--------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------



Președintele Traian Băsescu și-a exprimat speranța, miercuri seară, la B1 TV, că instituțiile Parchetului fac cercetări în baza unor acte prezentate de jurnalistul Stelian Negrea, conform cărora Gazeta Sporturilor a fost finanțată cu bani ai firmei Crescent, sub semnătura lui Cătălin Tolontan.

Jurnalistul Gazetei Sporturilor i-a răspuns pe blogul său șefului statului.
                      
Deși nu l-a numit, Traian Băsescu a făcut mai multe referiri la Cătălin Tolontan și ziarul pe care acesta îl conduce.
"Vedeam niște stâlpi d-ăștia ai dreptății și ai legii... Și ei semnau să le intre în firmele pe care le conduceau bani de la Crescent. Și nu niște prostovani puneau semnăturile astea, ci oameni de presă foarte informați",
spus președintele.
„Și atunci îmi spun: până unde poate merge lichelismul în acest trust?",
a adăugat președintele. Traian Băsescun a mai declarat că speră că organele judiciare se ocupă deja de acest caz pentru ca "cei care au semnat să răspundă".

„Cazul Crescent e ieșit la lumină și nu se poate opri, cu toți cei care au responsabilități legate de semnături pentru bani de la Crescent Cipru, de la... Trebuie să raspundă!",
a spus Băsescu. Șeful statului a precizat că Administrația Prezidențială a solicitat documentele prezentate de Stelian Negrea și a adăugat că "lucrurile trebuie extinse"
„Țin minte de două organe de presă din documentele prezentate de dl Negrea: Antena 1 s-a finanțat cu peste un milion la cumpărare de echipamente și Gazeta Sporturilor, undeva vreo 200.000 euro. Probabil sunt și multe alte sume și trebuiesc căutate, pentru că sunt bani publici. Dar trebuie extinse lucrurile!”,
a spus Băsescu.

Tolontan: Nu va trece mult și ne vom lămuri cine are dreptate.

Jurnalistul Cătălin Tolontan, care a realizat numeroase anchete despre cazurile Ridzi și Udrea, a scris că refuză să răspundă "la insulte și insinuări", dar l-a criticat voalat pe șeful statului. Tolontan a subliniat că toate concluziile vor fi trase de instituțiile statului.

- See more at: http://www.dcnews.ro/basescu-il-ataca-pe-tolontan_451656.html#sthash.6WSbTyGn.dpuf


Domnule președinte Traian Băsescu,

În emisiunea de miercuri, 20 august, de pe B1TV, v-ați referit la ”ziariști lichele și oameni fără caracter”. Nu m-ați numit, dar trimiterea a fost clară. Ce să ne mai ascundem în spatele impersonalului ”se semnează”, ”se face” și așa mai departe, cînd ați indicat explicit că e vorba, printre alte companii media, ”și de Gazeta Sporturilor”. Și alții au înțeles fix același lucru.

La cîteva minute după intervenția dumneavoastră, colega mea Mirela Neag m-a sunat aproape șocată și mi-a spus: ”Nu-mi vine să cred,  președintele te-a amenințat!”.

Asta pentru că ați adăugat că nu înțelegeți de ce organele nu s-au sesizat cînd Gazeta Sporturilor, sub semnătura mea ca administrator, a primit în 2004 un împrumut de cîteva sute de mii de dolari de la firma care era acționara sa de la vremea respectivă, e vorba de Crescent.

Mai mult, v-ați pronunțat că ”în mod categoric, instituțiile statului au greșit”, le transmiteți că ”cei care au semnat trebuie să răspundă” și precizați că acum Președinția a solicitat și ea actele. Mă bucur! Nu pentru că ați crede că știți mai bine decît instituțiile că au greșit, ci pentru că aveți actele. Care oricum sînt publice, aflate în setul de documente al fiecărei companii, depozitat la Registrul  Comerțului.

Apropo, aceste acte au circulat și acum doi ani, tot cînd scriam despre cazul Galei Bute. Un important jurnalist TV m-a întrebat și i-am răspuns.

Sînt convins că aveți oameni valoroși care vi le vor interpreta, lămurind cine decide sursa finanțării firmelor și ce rol și limitări are un administrator într-o procedură legală de de împrumut și, mai apoi, în mărirea de capital. Sînt chestiuni elementare de contabilitate și de legislație a companiilor. Veți vedea că, înainte, ziarul împrumutase bani și de la acționarii fizici pe care-i avusese, de cîteva ori mai mulți decît de la Crescent. Așa se finanțează companiile, domnule președinte: prin împrumuturi, prin reinvestirea profitului, prin mărirea capitalului social.
 
De ce de la Crescent? Pentru că așa au decis proprietarii ziarului, nu eu. Era Crescent o companie ilegală în 2004? Dacă furase banii poporului așa cum spuneți acum, de ce nu a existat o acțiune legală împotriva Crescent? De ce statul român accepta despre Crescent să fie acționară la multe companii din România și să facă afaceri aici? Atenție, companii cu care însuși statul făcea afaceri.

 Imaginați-vă cîți oameni de stat au semnături pe contractele cu Grivco, cea care a fost practic una dintre rezultatele economice ale lui Crescent! Ați fost ministrul transporturilor în atîtea guverne. Aveți siguranța că nici o instituție din subordinea dumneavoastră nu a semnat vreun contract cu o companie a lui Dan Voiculescu, finanțată inițial din Crescent sau unde Crescent era/fusese acționară? Parcă una dintre firmele lui Vociulescu deservea ceva pe la aeroporturi. Îl face asta vinovat sau blamabil pe directorul de acolo sau pe șeful lui, pe ministru? Nu sînt nici ironic și nici insinuant, n-am nici o informație, dar mă gîndesc că ar fi practic imposibil să aveți această certitudine. Nici n-a fi rezonabil din partea mea să vă cer s-o știți pe de rost.
 
Domnule președinte, nu înțeleg motivul pentru care mă considerați ”lichea”. Dar nu voi coborî limbajul pentru că am credința că, atunci cînd o facem, pierdem cu toții, ca cetățeni. Vă propun altceva.

Acum cîțiva ani, ați făcut insinuări publice despre mine, într-o conferință de presă, referitoare la cazul Ridzi. Ați bătut apropouri, iarăși fără să numiți, la adresa familiei mele, confirmîndu-mi astfel rodul amenințărilor rostite direct de Elena Udrea în plin dosar Ridzi.

Ministrul Udrea mi-a zis atunci, chiar cînd Parlamentul, inclusiv PD-L vota ridicarea imunității Monicăi Ridzi, că ea nu e Ridzi și că va afla  lucruri despre mine și despre familia mea, pentru că are mijloace la dispoziție. Departamentul de Stat al SUA n-a gustat momentul și episodul a fost înregistrat ca amenințare la adresa unui ziarist în raportul SUA pentru România.

Dar Udrea avea mijloace. Insinuările pe care le-ați pus atunci în circulație s-au dovedit nefondate, în schimb judecătorii au decis condamnări pentru toți cei  12 inculpați din dosarul Ridzi.

”Tablou dezolant de corupție” și ”fapte extrem de grave” au motivat judecătorii verdictul din cazul Ridzi. Nu e definitiv, vom vedea cum se va finaliza.
 
Mai apoi, într-o discuție bărbătească între patru ochi, mi-ați spus că acelea au fost informațiile despre mine care v-au fost puse pe birou. V-am mărturisit dezolarea că o instituție cardinală din România poate lucra pe bază de zvonuri.

Nu v-am spus atunci, pentru că aflat mai tîrziu, care a fost filiera ilegală prin care eu și colega mea Mirela Neag am fost urmăriți și ni s-au răscolit biografiile pe parcursul cazului Ridzi. N-ați cunoscut episodul, dar i-ați căzut într-un fel victimă. Pentru că n-au găsit nimic compromițător  ați fost probabil mințit și vi s-a aruncat ceva să fie. L-ați rostit așa, într-o doară, cum ați făcut și în seara asta.

Știți, am calculat cîndva cît de puțin ați vorbit cu mîndrie despre compatrioții dumneavoastră și cît de mult v-ați referit la defectele, nereușitele sau presupusele noastre ”lipse de caracter”. Omenește, cred că v-a fost greu să fiți președintele unor oameni atît de inferiori standardelor dumneavoastră. Acum, recunosc, sînt malițios.

După alegerile din 2009, cînd probabil că v-am părut favorabil în opinii, ”corect” spun de regulă politicienii cînd relatările unui ziarist le convin, ați afirmat, într-o emisiune televizată la OTV, că ați băga mîna în foc pentru mine și pentru Cristian Tudor Popescu în privința onestității noastre. Ideea dumneavoastră era că, atunci cînd scriem, o facem pentru că  așa ne taie capul.
 
Acum am devenit, din nou, altceva în ochii dumneavoastră. Într-un fel e logic, pentru că aveți noi informații, care înțeleg că tocmai v-au parvenit pe birou. Citiți-le vă rog! Am tras adînc aer în piept și mi-am zis să nu ripostez la noile insulte și insinuări. Dar vă asigur altceva.

Ca multe alte milioane de români, amîndoi avem încredere în instituțiile statului. În buna mea credință nu aveți încredere, e dreptul dumneavoastră, dar în instituții avem.
 
Domnule președinte,
 
Nu va trece mult timp și ne vom lămuri cine are dreptate.

Noi, cei de la Gazetă, care avem informații că în cazul Galei Bute, finanțată din bani naționali și europeni de ministerul Elenei Udrea, s-a comis o fraudă de proporții, un prejudiciu din bani publici și că acest dosar va ajunge în fața instanței. Din informațiile noastre vom asista la un nou caz Ridzi.

Sau poate că aveți dreptate dumneavoastră, care, folosind informații și interpretări,  vă exprimați despre ”ziariștii lipsiți de caracter”, ”banii poporului” și ”lichele”.

Insituțiile vor vorbi.

Și, cînd o vor face, vă propun să avem onestitatea ca, privindu-ne ochi în ochi și, peste noi, privindu-i pe oamenii care ne urmăresc, pe dumneavoastră ca președinte infinit mai mult, să le spunem care sînt concluziile.

Vă mulțumesc!

PS: Mi-am amintit ceva. In 2004, cind imi dovedeam ”lipsa de caracter”, Gazeta era unul dintre putinele ziare in opoziție față de guvernarea abuzivă Năstase. Noi, Academia Cațavencu (lichidată între timp de oamenii dvs), EvZ și foarte puține alte titluri…

Publicul n-a uitat ancheta cu cele 400 de săli de sport, criticarea lui Anghel Iordănescu pentru că subordonase echipa națională celor de la PSD+PUR și altele. Patronul nostru era în partea cealaltă, noi ne făceam treaba și atacam puterea.

De altminteri, ca proaspăt președinte al României, mi-ați acordat pentru gsp unul dintre primele interviuri din presa scrisă. Apoi, în 2007, am susținut varianta NU la referendumul de demitere. În 2009, alături de CTP, de Adrian Ursu și de alți jurnaliști, l-am făcut praf pe SOV la propriul lui post de televiziune, în acele fierbinți momente de după dezbaterea finală, cînd audiența era chiar mai mare decît la transmisia în direct!

Dacă regret? Nu. Cînd veți fi în opoziție veți descoperi iarăși alte lucruri bune despre noi. Și tot așa.

Sursa:
http://www.tolo.ro/2014/08/20/domnule-presedinte-traian-basescu/
--------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------




Cronica unei despărţiri anunţate.
Monica Macovei: Am decis să demisionez din PDL.

Candidatul independent la preşedinţia României, europarlamentarul Monica Macovei, a demisionat din Partidul Democrat Liberal.


"Astăzi demisionez din PDL",
a anunţat Monica Macovei în cadrul unei conferinţe de presă, precizând că "nu este un gest pripit".

"Am reflectat mult la aceasta decizie. Ceea ce se întâmplă azi în PDL este greşit şi, din acest motiv, am decis să demisionez. Se fac tot felul de înţelegeri de la o zi la alta, ne-am trezit cu un candidat care nu este al PDL, care nu ştim unde vrea să ducă România", a declarat Monica Macovei.

Europarlamentarul ales pe listele PDL a mai spus că este singurul candidat care poate garanta apropierea României de Statele Unite.
"Numai eu pot garanta rămânerea alături de NATO",
a spus Macovei.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/monica-macovei-am-decis-sa-demisionez-din-pdl-246360/


”Multe decizii ale PDL au indus confuzie in PDL. Nu am inteles de ce nu poate avea propriul candidat la prezidentiale”, a mai declarat Monica Macovei, in opinia careia Klaus Iohannis nu a dovedit ca reprezinta dreapta, ca apara statul de drept si vrea anticoruptie. ”Nu ma inscriu in niciun alt partid politic. Voi candida independent pentru functia de presedinte al Romaniei pentru ca sunt convinsa ca romanii merita un presedinte al lor”, a declarat Monica Macovei.

Presedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, vineri, la Craiova, ca, potrivit Statutului partidului, in momentul in care va candida independent, Monica Macovei va fi automat radiata din randurile membrilor formatiunii democrat-liberale: “Avem un statut foarte clar, care spune la articolul 20 ca, in momentul in care domnia sa va candida independent, automat este la radiere, la capitolul radieri, va fi radiata din randurile membrilor Partidului Democrat, este radiata automat si acest articol este prins in statut”.

Intrebat de jurnalisti daca acest lucru nu aduce prejudicii imaginii partidului, liderul PDL a raspuns: ”Am spus din primul moment ca da, mai ales ca domnia sa nu a fost oprita niciun moment sa participe la o competitie interna in partid. Eu nu stiu un alt candidat in afara domnului Iohannis care sa fi fost desemnat mai democratic de propria structura politica si aici ma refer la Alianta Crestin Liberala si de marele partid liberal. Pe de o parte, a fost competitia interna castigata de Catalin Predoiu si a fost etapa a doua, asa cum ne-am inteles, intre PDL si PNL - o competitie intre domnul Catalin Predoiu si domnul Iohannis. Ce ne bucura pe noi, azi, este ca noi toti, in frunte cu domnul Predoiu, suntem azi cei mai mari suporteri ai domnului Iohannis si vom fi in aceasta campanie”.
 
Sursa:
http://stirileprotv.ro/stiri/politic/monica-macovei-a-demisionat-din-pdl.html

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------

.



Întrebările fără răspuns pe care le lasă în urmă Dinu Patriciu - Gandul.

Unul dintre cei mai bogaţi români sau unul dintre cei mai puternici datorită influenţei, banilor şi poziţiei sale sociale, Dinu Patriciu a murit marţi, 19 august 2014, într-o clinică din Londra, la vârsta de 64 de ani.

Avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 trecuse printr-un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză. Părăsit de soţie, omul de afaceri rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Roxana Petrescu, Ziarul Financiar, explică cum a ajuns Dan Costache Patriciu să conducă cea mai râvnită rafinărie din România.

DINU PATRICIU (3 august 1950-19 august 2014) a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri locali, businessul care l-a propulsat în vârful listei celor mai bogaţi români fiind Petromidia, singura rafinărie cu acces la malul mării, pe care a cumpărat-o în 2000 cu 50 de milioane de dolari şi a vândut-o în 2007 cu 1,6 mld. dolari.
 
În afară de această afacere, în care a primit un ajutor consistent de la statul român, niciodată returnat, majoritatea proiectelor antreprenoriale ini­ţiate de Dinu Patriciu au fost sortite eşecului.

 Ieri,  Dinu Patriciu a murit într-un spital din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.   Rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Insuccesul din ultimii ani înregistrat cu afacerile pornite după Rompetrol, dar şi problemele de sănătate sunt doar câteva dintre explicaţii.

Cine a fost însă Dan Costache Patriciu şi cum a ajuns să conducă cea mai râvnită rafinărie din România? Înainte de 1989, era cadru didactic în cadrul Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. „Am terminat pe locul doi la facultate pentru că la examenele teoretice aveam note proaste, dar la proiectare le aveam pe cele mai bune. În afaceri am intrat în anul doi de facultate când am început să dau meditaţii şi să fac tot felul de lucrări prin fondul plastic. Apoi am început să particip şi să câştig tot felul de concursuri de specialitate“, spunea Pa­triciu în 2009, într-un interviu acordat ZF.

 Revoluţia îl prinde în Abu Dhabi, hotărât să nu se mai întoarcă în România. Eveni­men­tele din ’89 îl conving să vină acasă. „Voi, tinerii, sunteţi mai dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în decembrie 1989, dar eu tropăiam de fericire“, spunea atunci Patriciu.

Prima firmă privată din România

În 1990, cu 2.000 de dolari şi cu 10-12 arhitecţi, Patriciu pune pe picioare prima firmă privată din România, cu numărul de înre­gistrare 00000001: un birou de arhitectură numit Alpha Construcţii şi Investiţii.

În arhitectură face primul milion de dolari. După ce le faci şi pe restul de zece totuş merge mai uşor, pentru că e reală sintagma "ban la ban trage", avea să afirme omul de afaceri într-un interviu.
Anul trecut, Alpha Construcţii mai făcea afaceri de 13.400 de euro şi avea pierderi de 0,3 milioane de euro.

Potrivit Ziarului Financiar, primul contact cu Rompetrol, care era un braţ de servicii român pentru industria pe­tro­lieră internaţională, a fost în 1998 prin inter­me­diul Fondului de Investiţii Romania and Mol­dova Direct Fund. Acest vehicul a fost pus pe picioare alături de americanul Phil Stephen­son şi a ajuns să aibă participaţii la mai multe com­panii printre care Sanex Cluj (plăci cera­mice), First Logistic Distribution, dar şi Rompetrol.

Cine era Phil Stephenson?

Potrivit informaţiilor disponibile, Stephen­son este absolvent de drept la Harvard. Timp de 18 luni, în mandatului lui George Bush la Casa Albă, ocupă funcţia de preşedinte al biroului de Afaceri Internaţionale din cadrul Trezoreriei americane, având astfel o privire de ansamblu la tot ce se petrecea în Europa de Est.

În anii ’90, folosindu-se de conexiunile politice pune pe picioare un fond de investiţii. Mai mulţi investitori internaţionali, dar şi personalităţi precum ambasadorul SUA în Germania pun bani în acest fond de investiţii. În 1997 Stephenson şi Patriciu se întâlnesc, omul de afaceri român devenind partener în fondul de investiţii început de Phil Stephenson.

„Întâlnirea mea cu Phil a avut loc la Washington în 1997. Mă întâlneam cu un prieten care de altfel ne-a şi făcut cunoştinţă Richard Burt, ambasador în Germania al SUA şi apoi copreşedinte al unei asociaţii România-America. El mi-a zis hai să-ţi prezint pe unul care-i la fel ca tine, întreprinzător. Am început să stăm de vorbă, ne-am cunoscut, ne-am plăcut, ne-am luat şi ne-am dus prin lume să strân­gem bani. Urmăream să strângem cât mai mulţi bani. Dacă nu era criza din Rusia, terminam cu 100 mil. $, ceea ce era enorm pentru România atunci. Şi 30 mil. $ cât am strâns era ceva“,
spunea Patriciu în 2009.

„Era sânge pe străzi în acei ani“, spunea Stephenson la mijlocul anilor ’90, „dar era o oportunitate peste tot, dacă aveai stomacul suficient de tare“, scria în 2005 Washington Post, citându-l pe american.

Primul pas a fost achiziţia rafinăriei Vega, o unitate de procesare mică, apoi a urmat compania de servicii petroliere Petros, iar apoi a urmat Petromidia.

Petromidia, cea mai strategic plasată rafinărie din România, a fost cumpărată de Patriciu în 2001 de la statul român reprezentat de FPS cu circa 50 mil. $ şi era obligat la investiţii de circa 200 de mil. $.

Cel mai mare ajutor pe care Patriciu îl primeşte de la statul român vine însă în 2003, când Adrian Năstase, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu au semnat ordonanţa prin care Petromidia, deţinută de Dinu Patriciu, a primit facilitatea de a-şi transforma datoriile istorice (571 mil. euro la acea vreme) în obligaţiuni pe şapte ani. Obligaţiunile erau convertibile, iar Guvernul i-a lăsat emitentului dreptul de a decide dacă la scadenţă plăteşte banii sau converteşte obligaţiunile în acţiuni.

„O rafinărie nu este decât o inimă care trebuie să pompeze sânge, dar trebuie să aibă organism. Una dintre cele mai proaste idei a fost crearea Petromului în 1997. Rafinăriile fără staţii de distribuţie nu există. Petromidia, deşi cea mai mare dintre rafinăriile româneşti, a fost lăsată de izbelişte. Petromidia avea 11 staţii amărâte de distribuţie, iar astăzi sunt peste 700. În primul an am construit vreo 20, apoi 30. Investiţia se recupera imediat prin câştigurile suplimentare. Am început încă din 2001 să trecem graniţele“,
mai spunea Patriciu în 2009.



Exitul

În timpul în care frâiele Rompetrol au fost deţinute de Patriciu, compania s-a transformat într-un jucător regional, cu o prezenţă importantă pe pieţe precum Bulgaria sau Moldova, dar care a făcut şi achiziţii în Europa de Vest, Dyneff (Franţa).

Fără îndoială, anul 2007 a fost unul fast pentru Dinu Patriciu. A fost anul marii lovituri în afaceri. Chiar în zorii crizei, omul de afaceri decide vânzarea unui pachet de 75% din acţiunile Rompetrol către grupul kazah de stat KazMunaiGaz pentru 1,6 miliarde de dolari, din care a încasat 1,2 miliarde de dolari. La acel moment, Dinu Patriciu devine cel mai bogat român, depăşindu-i în topul averilor estimate pe Ion Ţiriac şi pe Iosif Constantin Drăgan.

Kazahii dau asigurări că ei vor plăti datoria istorică a Rompetrol în termen, în timp ce statul român pur şi simplu se uită de pe margine nepăsător privind distant soarta uneia dintre cele mai mari datorii pe care o avea de recuperat.

În 2009, Patriciu iese complet din afacerea Rompetrol, kazahii căpătând control unic asupra businessului care l-a transformat în cel mai puternic antreprenor român.

O problemă nerezolvată

La scadenţă, kazahii i-au plătit statului numai 54 mil. euro din această creanţă pe care o moşteniseră de la Dinu Patriciu. Pentru restul de 516 mil. euro statul a primit fără să vrea acţiuni la Rompetrol, deţinând în prezent un pachet de 44,69% din Rompetrol Rafinare.

La începutul acestui an, grupul kazah a semnat un memorandum de înţelegere cu Rompetrol, document aprobat printr-o hotărâre de guvern.

Prin acest memorandum se stabileşte că Rompetrol va cumpăra 26,6% din acţiunile emise de către Rompetrol Rafinare, compania care administrează rafinăria Petromidia, în schimbul a 200 de milioane de dolari, plătibile în numerar. Suma în numerar convenită va fi plătită către stat la finalizarea tranzacţiei într-o singură tranşă. Acum statul deţine 44,69% din Rompetrol Rafinare, iar după tranzacţie va mai rămâne cu 18%. Statul român a ajuns însă să deţină această participaţie în contul creanţei de 688 de milioane de dolari (516 milioane de euro) pe care o avea de recuperat de la Rompetrol.



Statul a mai precizat că licitaţia va fi deschisă, aşa că oricine va veni cu o ofertă mai bună ar putea deveni acţionar la Rompetrol Rafinare. Dincolo de plata pentru pachetul de acţiuni, în memorandum părţile au convenit să realizeze şi un fond de investiţii, în care statul ar deţine 20% din acţiuni, prin intermediul căruia în 7 ani de zile s-ar realiza proiecte de un miliard de dolari. Fondul porneşte la drum cu un capital de 150 mil. dolari, din care 30 mil. dolari reprezintă participaţia statului român, care însă va fi achitată de The Rompetrol Group.

Ce a urmat după Rompetrol

Odată cu exitul din Rompetrol, niciun alt proiect iniţiat de omul de afaceri nu a mai avut succes, fie că a fost vorba de retail, imobiliare sau energie verde.



Mai mult, potrivit Mediafax, în ultimii ani, Dinu Patriciu a fost implicat mai mult în procese decât în afaceri şi politică. În momentul morţii sale, omul de afaceri avea trei dosare pe rolul unor instanţe şi un alt dosar aflat în fază de anchetă la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este acuzat, printre altele, de delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei de capital, scrie Mediafax.

Următorul termen de judecată din acest proces va avea loc în 2 septembrie. În cazul lui Dinu Patriciu, instanţa va constata încetarea procesului penal, dar, pe de altă parte, în ipoteza în care judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti vor constata că statul român a fost prejudiciat în urma acţiunilor omului de afaceri, poate fi dispusă confiscarea extinsă. în acest caz, o parte din averea lui Dinu Patriciu, care le va reveni urmaşilor săi, va fi pusă sub sechestru, scrie Mediafax. Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, trimis în judecată în septembrie 2006, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare.

Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache. Pe lângă acest dosar penal, Dinu Patriciu mai are alte două cauze, în care urma să se judece cu soţia sa, Dana Patriciu. Unul dintre ele, în care soţia sa a cerut partajarea averii şi o jumătate din totalul acesteia, se află la Judecătoria Sectorului 1.

Pe de altă parte, procurorii DIICOT instrumentează un dosar în care era implicat şi Dinu Patriciu, respectiv cel care vizează privatizarea rafinăriilor Petromidia şi Vega. Dinu Patriciu şi mai mulţi directori din Rompetrol erau acuzaţi de înşelăciune şi, potrivit anchetatorilor, banii prevăzuţi în clauzele de investiţii nu au fost folosiţi în acest scop. Cauza este disjunsă din dosarul Rompetrol, care se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Cele mai importante tranzacţii din cariera lui Dinu Patriciu au fost preluarea rafinăriei Petromidia şi vânzărea grupului Rompetrol, ultima transformându-l în cel mai bogat om din România. Ce spun colaboratorii apropiaţi ai lui Dinu Patriciu din perioada Rompetrol, citiţi în Ziarul Financiar.

Cine sunt moştenitorii lui Dinu Patriciu

Dinu Patriciu se separase de ultima sa soţie, Dana, cu care s-a luptat mai bine de un an pentru averea estimată la 2,3 miliarde de euro, după ce aceasta ceruse partajul. Anul acesta, pe 24 septembrie, un nou termen era programat în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei din Buftea. În viaţa privată era fidel principiului discreţiei şi afirma că nu există nicio legătură între viaţa privată şi afaceri.

Avea două fiice din primul său mariaj, cu Sabina Roşianu: Ana, 31 de ani şi Maria, 27 de ani, ambele crescute de mama lor.

"Le-am învăţat să-şi trăiască propria viaţă şi am un contract cu ele: dacă la 30 de ani nu câştigă fiecare câte 150.000 $ pe an, prin propriile puteri, nu moştenesc nimic. Totul va rămâne unei fundaţii", avea să spună într-un interviu omul de afaceri, citat de Ştirile ProTv.

Potrivit sursei citate, fiicele lui Dinu Patriciu ar fi învăţat la unele dintre cele mai bune şcoli din Europa - în Elveţia şi la Paris.



ÎN CE A INVESTIT FIICA LUI PATRICIU 500.000 EURO VEDEŢI AICI

În 1994, omul de afaceri s-a căsătorit cu Dana, o arhitectă, dar ultimii ani i-au trăit separat. În februarie 2013, Dinu Patriciu avea să-i ceară divorţul, la Judecătoria Sectorului 1. Ulterior, după 14 termene, dosarul a ajuns la Buftea pentru ca, în paralel, la Judecătoria Sectorului 1, să se dezbată partajul la care Dana Patriciu ceruse jumătate din avere.

Pe 24 septembrie 2014 era programat un nou termen, un termen la care nimeni nu va mai fi prezent.



Dinu Patriciu a murit înconjurat de membrii familiei, în urma unei infecţii pulmonare, pentru care fusese spitalizat în ultimile zile. Funeraliile sale  vor avea loc în cercul restrâns al familiei. Într-un mesaj dat publicităţii câteva ore mai târziu de la anunţul decesului, familia cere ca dorinţa defunctului să fie respectată - "ultimul său drum să ocoleasca neînţelegerile, lipsa de decenţă şi agresivitatea de care acesta a avut prea mult parte, în ultimii ani de viaţă şi suferinţă". (Roxana Petrescu, Ziarul Financiar)  

Sursa:
http://www.gandul.info/stiri/intrebarile-fara-raspuns-pe-care-le-lasa-in-urma-dinu-patriciu-13116411?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BCitesteSi+200&utm_campaign=CitesteSi%2Bgandul
-----------------------------------------------------------------------




Dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital a suferit, în ultimul an, mai multe amânări succesive, deoarece omul de afaceri nu a mai putut fi citat.

Din punct de vedere tehnic, la următorul termen, Curtea de Apel București va trebui să confirme informația și să solicite avocaților certificatul de deces al omului de afaceri, fie de la ultimul domiciliu, fie de la Ambasada României la Londra.
 
După ce se obține certificatul de deces, de la primăria de la ultimul domiciliu în România, se va solicita lista moștenitorilor lui Patriciu. După ce se comunică și aceste nume, instanța va dispune introducerea acestora în cauză și citarea lor în proces.
 
Dacă după dezbaterile finale de la apelul de la Curtea de Apel București, judecătorii vor admite apelul DIICOT, ceilalți inculpați din dosar pot fi condamnați, dar față de Patriciu se va dispune încetarea procesului penal ca urmare a decesului.  În schimb, moștenitorii pot fi puși să plătească eventualele daune.
 
Procesul Rompetrol în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital s-a amânat succesiv după ce magistrații nu au putut realiza procedura de citare cu Patriciu. Dinu Patriciu nu și-a mai trimis nici avocatul la ultimele termene ale procesului de la Curtea de Apel. Magistraților nu li s-a întors nicio dovadă că omul de afaceri a primit citația care să-l înștiințeze de termenele de judecată, deși s-a făcut adresă inclusiv la spitalul Royal Free Hospital, locație unde unul din avocații lui Patriciu, Gheorghe Dragomir, susținuse că acesta ar fi internat.
 
În cauză a fost audiat fostul ministru al finanțelor, Florin Georgescu, care le-a spus magistraților că nu cunoaște modul în care a fost înregistrată și gestionată creanța Libia de direcția de specialitate din interiorul Ministerului de Finanțe. La începutul lunii aprilie, Curtea de Apel București a admis cererea de probe a procurorilor DIICOT, prin care aceștia au solicitat reaudierea unor martori considerați importanți. Printre aceștia se regăseau Ionuț Costea și fostul ministru de Finanțe, Florin Georgescu.
În temeiul art.420 alin.5 Cod procedură penală încuviințează cererile formulate de reprezentantul Ministerului Public și apelantul intimat Grama Petrică și dispune readministrarea probei testimoniale constând în declarațiile martorilor Popescu Moise, Georgescu Florin, Ene Constantin, Mergeani Iancu, Costea Mircea Ionuț precum și administrarea probei constând în declarațiile martorilor cu identitate protejată George Rice și Radu Comănescu. Dispune efectuarea adresei către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT pentru a prezenta martorii cu identitate protejată,
se arată în încheierea Curții de Apel București din 8 aprilie.
------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



În timp ce partidele din opoziție conduse de Klaus Iohannis și Vasile Blaga încearcă să introducă pe agenda publică teme sterile pentru a atrage atenția electoratului, premierul Victor Ponta a început în această săptămână o campanie diplomatică menită să întărească legăturile României cu partenerii externi.

Astfel, după vizita în Republica Moldova și cea efectuată în Turcia, premierul Victor Ponta a participat sâmbătă, la invitația președintelui Franței, Francois Hollande, la reuniunea liderilor social-democrați europeni care a avut loc la Paris. În cadrul reuniunii au participat prim-miniștrii Italiei, Danemarcei, Belgiei, Austriei, Slovaciei, Republicii Cehe, vice-cancelarul german Sigmar Gabriel, precum și președintele Parlamentului European, Martin Schulz.

Reuniunea a avut ca principal obiectiv coordonarea pozițiilor privind desemnarea președintelui Consiliului European, a Înaltului Reprezentant și a președintelui Eurogrup, precum și propunerile pentru Colegiul Comisiei Europene. Cu această ocazie șeful executivului român a reușit să susțină în rândul colegilor social-democrați europeni poziția României privind desemnarea comisarului european.

Dincolo de contextul internațional în care are loc vizita, prezența premierului român este foarte importantă și din perspectiva relațiilor economice bilaterale. În acest sens, trebuie ținut cont că Franța este cel de al treilea partener comercial al țării noastre și reprezintă unul din aliații importanți ai României în NATO și UE, sprijinul Franței fiind extrem de important în contextul aderării țării noastre la spațiul Schengen.

Citeşte şi: Victor Ponta anunţă mai multe vizite externe în perioada următoare

Vizita șefului cabinetului în Franța trebuie privintă și în contextul în care până la investirea lui Victor Ponta în funcția de premier relațiile dintre București și Paris suferiseră o răcire. Ca urmare a vizitei efectuate anul trecut în Franța, când Victor Ponta s-a întâlnit cu preşedintele François Hollande şi cu premierul Jean-Marc Ayrault, relațiile dintre cele două țări au cunoscut o revigorare, care a condus la relansarea parteneriatul strategic dintre România și Franța.

Turneul diplomatic al premierului Victor Ponta va continua în săptămânile următoare cu o vizită în China și una în SUA. Săptămâna viitoare, șeful executivului va efectua o vizită în China unde se va întâlni cu omologul său chinez, Li Keqiang. Pe agenda diplomatică se va afla discutarea parteneriatului strategic dintre București şi Beijing și atragerea de noi investiţii în țara noastră.

De asemenea, în luna septembrie, Victor Ponta va participa la Adunarea Generală a ONU unde va prezenta poziţia României faţă de situaţia internaţională şi se va întâlni cu o serie de companii americane din sectorul energetic pentru a le încuraja să investească în țara noastră.

Ofensiva diplomatică de toamnă a premierului vine în continuarea eforturilor constante pe care Victor Ponta le-a făcut în acești doi ani de mandat pentru a scoate România din izolarea diplomatică la care o condamnaseră acțiunile lui Traian Băsescu. Țara noastră a reușit astfel să redevină astfel un actor respectat în planul politicii regionale și europene, să relanseze relațiile cu parteneri tradiționali și să reintre în forță pe harta marilor investiții străine.

Citeşte şi: Ponta – acţiuni externe importante, Iohannis – doar un politruc pasionat de filme proaste -

Sursa: http://www.obiectiv.info/victor-ponta-agenda-externa-extinsa_52952.html#sthash.qWmaj59D.dpuf
----------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------




UDMR anunță că va începe o dezbatere parlamentară cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc, care ar putea cuprinde județele Mureș, Covasna și Harghita. Liderii maghiarilor spun că proiectul lor se asemănă cu cel din Tirolul de Sud.

Însă vicepremierul Liviu Dragnea (PSD) îi atenționează pe cei din UDMR că ar putea fi îndepărtați din coaliția de guvernare dacă pun astfel de presiuni.
„Noi avem majoritate parlamentară și fără UDMR, așa că nu poate să pună presiuni. Nu există termenul de ținut. Asemănarea cu Tirolul de Sud este greșită și nu se poate compara cu ce se întâmplă în Harghita și Covasna. Noi nu suntem de acord cu autonomia pe criterii etnice.

Nu este nicio posibilitate de compromis între noi şi UDMR. Aşa cum toate guvernele, indiferent de culoarea politică, au rezistat de-a lungul anilor la aceste iniţiative care, într-adevăr, se intensifică în preajma unor alegeri importante, nici nu ne facem probleme că nu rezistăm şi nu susţinem, aici discutăm de caracterul unitar al statului român”,

a declarat Liviu Dragnea, la Antena 3.

Vicepremierul a mai spus și că i-ar fi întrebat pe cei de la UDMR, în cadrul unei întâlniri politice, dacă urmează să susțină proiectul de autonomie în Parlament.
„Răspunsul pe care l-am primit a fost nu. Asta nu înseamnă că nu suntem atenţi la orice acţiune se întreprinde, la orice acţiune care este publică sau mai puţin publică şi că nu beneficiem şi noi de informaţiile la care avem acces, pentru a fi pregătiţi pentru orice situaţie. Pe de altă parte, nici nu vrem să escaladăm un conflict în acea zonă”,
a mai adăugat Liviu Dragnea.

Sursa:
https://ro.stiri.yahoo.com/psd-amenin%C8%9B%C4%83-udmr-cu-divor%C8%9Bul--ne-descurc%C4%83m-%C8%99i-f%C4%83r%C4%83-ei-194435806.html
---------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Orban: ACL se va adresa Parlamentului European, CE.
Avertizăm aleşii locali care ar folosi traseismul.

Vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a declarat, joi, că ACL se va adresa Parlamentului European şi Comisiei Europene în legătură cu ordonanţa care permite traseismul aleşilor locali, dar şi CC, căreia i se va solicita să determine sancţionarea cu încetarea mandatului a celor ce folosesc traseismul.

Orban a anunţat că, vineri, ACL se va adresa Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, pentru a contesta la Curtea Constituţională ordonanţa de urgenţă care permite migraţia aleşilor locali.

”Facem apel încă de astăzi ca Avocatul Poporului să solicite toate informaţiile necesare pentru a putea pregăti atacul la Curtea Constituţională”,
a afirmat vicepreşedintele PNL.

El a menţionat că, în paralel, ordonanţa de urgenţă va fi atacată în contencios administrativ şi se va solicita sesizarea Curţii Constituţionale.

”Este evident faptul că niciodată, niciun Guvern, nicio majoritate parlamentară nu a comis atâtea încălcări ale Constituţiei şi a încercat să fraudeze alegerile prezidenţiale aşa cum face disperatul domn Ponta astăzi”,
a spus Orban.

Liderul PNL a menţionat că este analizată posibilitatea depunerii de plângeri penale împotriva premierului Victor Ponta şi a vicepremierului Liviu Dragnea pentru infracţiuni de abuz în funcţie.
De asemenea, el a menţionat că, pe lângă sesizările adresate ambasadelor statelor UE şi celei a SUA, a Comisiei de la Veneţia, vor fi înaintate sesizări Parlamentului European şi Comisiei Europene.
”Condiţia indispensabilă pentru a dobândi calitatea de membru al UE era respectarea aşa-numitului criteriu politic, adică garanţia că există o societate democratică, un stat de drept şi că drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt respectate. Vedem astăzi că se pune inclusiv sub semnul întrebării dacă Guvernul Ponta mai ţine cont de obligaţiile pe care ni le-am asumat în momentul în care am îndeplinit acest criteriu politic”,
a susţinut Orban.

Vicepreşedintele PNL a ţinut să transmită un mesaj către aleşii locali care ar fi interesaţi să utilizeze prevederile ordonanţei pentru a trece la un alt partid, că riscă să rămână fără mandat.

”În atacul către Curtea Constituţională vom solicita în mod expres ca odată cu declararea neconstituţionalităţii acestei ordonanţe să se anuleze efectele acestei ordonanţe. Mai precis, orice ales local care, din momentul intrării în vigoare a OUG îşi va schimba partidul politic, să aibă obligaţia, după declararea neconstituţionalităţii ordonanţei, să revină în partidul politic pe listele căruia a fost ales, iar în caz contrar să se aplice prevederile legii actuale privind statutul aleşilor locali, şi anume să-şi piardă mandatul”,
a spus Orban.

OUG care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul a fost adoptată, joi, de Guvern.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la începutul şedinţei Guvernului, că îşi asumă OUG privind migraţia primarilor, pentru că trebuie făcută dreptate, el precizând şi că termenul în care aleşii locali îşi pot alege partidul va fi de 45 de zile.

Iniţial, proiectul de act normativ prevedea un termen de 10 zile în care aleşii locali să-şi poată alege partidul.

Dacă ordonanţa va intra în vigoare la 1 septembrie, odată cu depunerea la Parlament, aleşii locali vor putea opta pentru un partid până la jumătatea lunii octombrie, cu două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.

Ambasada SUA s-a declarat îngrijorată în legătură cu momentul ales de Guvern pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă care va permite aleşilor locali să îşi poată alege partidul din care fac parte fără a-şi pierde mandatul.

De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, că face un apel la Guvern şi la "responsabilitate" să nu emită ordonanţa de urgenţă referitoare la "transferul primarilor" şi a cerut Avocatului Poporului, pe care l-a acuzat de "sabotarea democraţiei" să o atace la CC dacă ordonanţa va fi aprobată.

Sursa: http://www.mediafax.ro/politic/orban-acl-se-va-adresa-parlamentului-european-ce-avertizam-alesii-locali-care-ar-folosi-traseismul-13163075
--------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Joseph Daul, preşedintele PPE, lansează pe Twitter mesajul că este îngrijorat faţă de posibilele modificări privind legea aleşilor locali din România. Daul a preluat pe nemestecate mesajul PDL şi PNL: modificarea unori legi în perioada alegerilor este nepotrivită.
 
Joseph Daul prezintă jumătăţi de adevăr. Ori Joseph  Daul a fost manipulat de propaganda externă a PDL-ului, ori preşedintele PPE dezinformează cu bună ştiinţă.

Câteva argumente care dejoacă încercarea de manipulare a PDL/PPE:

1.     Legea care se vrea modificată este Statutul aleşilor locali, legea 393/2004. Nu este vorba despre o lege electorală, nu are nimic de a face cu alegerile, prevede cel mult modalitatea în care funcţionează administraţia publică locală, inclusiv modalităţile de validare şi invalidare ale aleşilor locali, drepturile şi responsabilităţile acestora.

2.     Nu avem alegeri locale până peste 2 ani! Următoarea rundă de alegeri pentru reprezentanţii autorităţilor publice locale are loc în vara anului 2016. Chiar dacă s-ar modifica legea privind administraţia publică locală 215/2001 sau legea privind alegerile locale 35/2008 modificările ar avea timp berechet să intre în vigoare până în 2016, constituţional şi corect.

3.      Dacă PPE este îngrijorat de oficializarea traseismului politic, de ce a susţinut intrarea în grup a PD-ului (care a părăsit Internaţionala Socialistă) sau, mai recent, a PNL (care a părăsit ALDE)? Dovada ipocriziei este clară.

4.     Joseph Daul nu a avut acces la nici un fel de document emis de Guvern, nici un proiect de OUG, nici o expunere de motive. Preşedintele PPE se exprimă exclusiv pe baza informaţiilor trunchiate şi manipulatoare pe care le-a primit pe linie de partid, cel mai probabil de la Anca Boagiu, vicepreşedintele PPE.

5.     Cei de la PDL anunţă ambasadele că Guvernul vrea să fraudeze alegerile prezidenţiale prin această modificare legislativă. Evident este o minciună care face deservicii grave imaginii României. Nu este vorba de o lege electorală, nu avem alegeri locale, ci prezidenţiale, care se desfăşoară sub incidenţa altei legi 370/2004.

Dacă minciunile PDL şi PNL s-ar opri la graniţele României, nu ar fi fost atât de grav, pentru că românii au început să fie foarte circumspecţi la ceea ce spune Opoziţia. Dar atunci când te foloseşti de minciuni premeditate pentru a face rău României, prin dezinformări prezentate ambasadelor statelor UE şi SUA ca adevăruri, gestul devine foarte grav.

Opoziţia se joacă cu reputaţia României,
fără să aibă măcar un motiv sau un argument cât de cât logic.

Cei de la PDL au devenit experţi în exportarea luptei politice interne şi asta ne vulnerabilizează pe toţi în faţa partenerilor externi. Este ruşinos că suntem în stare să trădăm interesele naţionale pentru mici avantaje electorale.
 
 Sursa: http://www.obiectiv.info/tupeu-maxim-la-ppe-se-opun-traseismului-dar-au-primit-pnl-si-pdl_52658.html#sthash.8ayZWaA0.dpuf
----------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------



Dragnea: Să dăm aleşilor locali două săptămâni să îşi aleagă partidul fără să îşi piardă mandatul.

Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, vineri, la Suceava, că în prezent foarte mulţi aleşi locali activează pentru alte partide şi propune ca pentru o perioadă de două săptămâni să existe posibilitatea ca aleşii locali să îşi aleagă partidul fără să îşi mai piardă mandatul.

Dragnea a spus, într-o conferinţă de presă, că, cel puţin în ultima lună, a primit foarte multe solicitări de la primari din ţară, de la consilieri locali, judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, care i-au semnalat că există o problemă determinată de instabilitate în administraţia locală, generată de apariţia noilor partide.

”Devine din ce în ce mai pregnantă o situaţie. Începe să se instaleze o oarecare instabilitate în administraţia locală generată de apariţia unor partide - PMP, PLR, ruperea USL, apariţia ACL şi au început din ce în ce mai mulţi primari să îşi exprime public susţinerea pentru un partid, altul decât pe listele căruia au candidat. Au început să fie probleme în majorităţile consiliilor locale şi judeţene”,
a spus vicepremierul.

El a arătat că, în acest context, propune să existe o perioadă de două săptămâni în care aleşii locali să aleagă partidul în care să activeze.

”În acest context eu mă gândesc serios dacă nu cumva, în perioada imediat următoare, pentru că a început să devină o situaţie care trebuie rezolvată urgent, nu ar trebui să luăm modelul din 2006 şi să adoptăm un act normativ prin care să se stabilească o perioadă de două săptămâni în care toţi aleşii locali să poată opta în care partid să activeze”,
a spus Liviu Dragnea.

El a menţionat că în 2006 a fost o situaţie identică, în care au fost 45 de zile, şi consideră că ar trebui aplicată o măsură similară pentru că este nevoie să se limpezească scena politică.

Liviu Dragnea a explicat că este interesat ca la sfârşitul acestui an să fie depuse proiecte pe finanţare europeană, iar în această perioadă să nu existe sincope în şedinţele de consiliu local sau judeţean pentru a aproba proiecte şi să nu se intre în situaţii de blocaj instituţional care să se transformă în blocaj financiar.

Vicepremierul a mai spus că va face această propunere premierului şi coaliţiei de guvernare, care să analizeze această posibilitate.

Întrebat dacă prin această propunere de act normativ nu se legiferează migraţia politică, vicepremierul a spus că nu susţine migraţia politică, dar că nici nu poate rămâne indiferent.

”Nu susţinem migraţia politică, dar nici nu putem să stăm indiferenţi. Pentru mine este foarte important ca fiecare om dintr-o comunitate să beneficieze de dezvoltare şi pentru asta sunt dispus să susţin un asemenea act normativ pentru ca astfel de blocaje să nu mai existe”,
a răspuns vicepremierul.

El a susţinut că, de fapt, acum asistăm la o migraţie politică:
”Realitatea din România spune altceva. Suntem în miezul unei migraţii politice. Foarte mulţi primari au candidat din partea unor partide, dar ei sunt deja activişti la celelalte partide. Eu cred că trebuie să limpezim situaţia”.


Liviu Dragnea a precizat că în acest act normativ se va introduce prevederea că aleşii locali nu-şi pierd mandatul dacă părăsesc partidul pe lista căruia au candidat.


”Nu este migraţie politică, ci limpezirea unei situaţii care există în fapt”,
a explicat vicepremierul.

Dragnea a mai arătat că şi în 2006 a fost o situaţie similară şi că după opt ani viaţa politică cere o asemenea posibilitate.

”Suntem în faţa unei situaţii pe care aleşii o simt şi o trăiesc”, a spus Dragnea, susţinând că dacă această situaţie se doreşte să fie limpezită va trebui adoptată o Ordonanţă de Urgenţă după ce începe sesiunea parlamentară.

El a mai a spus că nu se aşteaptă ca în PSD să vină noi aleşi locali, ci să fie limpezită situaţia politică din consiliile locale şi că ”scena politică s-a tulburat” mai ales după ce s-a rupt USL, fiind foarte multe blocaje în consilii locale şi judeţene. Vicepremierul a exemplificat cu situaţiile unor consilieri aleşi pe lista comună a USL şi care din diverse motive au părăsit funcţiile, iar locurile au rămas neocupate pentru că nu se ştie daca locul trebuie preluat de un supleant din acelaşi partid cu cel care a părăsit funcţia sau de următorul de pe listă, astfel că foarte multe procese pe această speţă.

În prezent, potrivit legilor în vigoare, aleşii locali nu îşi pot părăsi formaţiunea pentru care au candidat atunci când au fost aleşi fără să îşi piardă mandatul.

Sursa:
http://www.mediafax.ro/politic/dragnea-sa-dam-alesilor-locali-doua-saptamani-sa-isi-aleaga-partidul-fara-sa-isi-piarda-mandatul-13134944
----------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Unui fost prieten... DOVADA ca o ducem bine!
Cu el... ori fara!
-----------------------------
 Cu 400-500 vizualizari zi de zi... mergem inainte!
 Sunt zile... si mai bune!
 Admin
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------




Prieteni, atentie la "extremismul de dreapta"!
(Hitler, asa a ajuns la putere!)
Extremistii lui Basescu, plini de tupeu fara margini,
reuşesc sa provoace... inca o victimă... colaterala!

 P.S.: Vodafone, de azi... nu mai sunt clientul vostru!...

Sper sa vedeti... unde si cat... ati gresit!

 ------------------------------------------------
Ciobanul Ghiţă, concediat de Vodafone!
------------------------------------------------

 Ciobanul Ghiţă, cunoscut publicului datorită reclamelor pentru compania de telefonie mobilă Vodafone, a pierdut contractele de publicitate din cauza politicienilor.

"Problemele" lui Ghiţă au început atunci când pe reţelele de socializare au apărut fotografii cu ciobanul alături de Victor Ponta şi familia sa, precum şi alături de Nicu Bănicioiu. Mai multe reacţii negative, inclusiv ameninţări de reziliere a contractelor de telefonie mobilă, au dus la decizia de încheiere a colaborării.

Victor Ponta s-a pozat cu Ghiţă, iar fotografia a fost postată în 29 decembrie pe Facebook de către premier alături de mesajul „În baza iniţiativei lui Andrei (prieten pe Facebook cu Ghiţă Ciobanul), am luat o masă tradiţională savuroasă, la Jina, cu primarul, familia sa şi cu acel Ghiţă pe care îl iubesc toţi românii! Mulţumim pt ospitalitate!".

Gheorghe Dănuleţiu, alias Ghiţă, are 29 de ani şi a fost ales de publicitarul Cătălin Dobre după o preselecţie la care au participat circa zece candidaţi. Baciul din reclamă a terminat opt clase la şcoala din sat şi este cioban de la 14 ani.

Este singurul băiat dintr-o familie cu încă cinci fete şi duce prin oierit o tradiţie începută de strămoşii familiei. Alături de ceilalţi ciobani din Jina (Sibiu), practică transhumanţa mergând aproape 300 de kilometri până la Zalău, unde rămâne din octombrie şi până în aprilie.

Ghiţă a câştigat în defavoarea celorlalţi datorită caracterului sociabil: „Este exact genul acela de personaj care te întâmpină şi care nu te lasă să pleci până nu îţi pune ceva de mâncare în faţă„. Ideea a venit ca soluţie pentru promovarea atipică a creşterii zonei de acoperire cu servicii de date a reţelei, primul punct din cadrul proiectului. „Trebuia să găsim un personaj pentru care reţeaua şi viteza de date pot să schimbe total modul de viaţă, nu ca la oraş, unde interconectarea este o normalitate şi a fost folosită deja în mai multe campanii publicitare."

Chiar şi BBC a publicat, în luna ianuarie, un material despre Ghiţă Ciobanul, "Ciobanii au un loc special în istoria şi cultura României, iar stilul lor de viaţă nu s-a schimbat prea mult timp de secole. Acum, reţelele sociale i-a transformat, măcar pe unul dintre ei, în personalităţi celebre", nota BBC.

Sursa:https://www.google.ro/?gws_rd=cr%2Cssl&ei=WMb5U_vML4eaygPP_4G4BQ#q=Ciobanul+Ghiţă%2C+concediat+de+Vodafone&safe=off
---------------------------------------------
Admin Romania Megalitica -
http://romaniamegalitica.blogspot.ro/ -
-----------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
Ghiţă, nu fi trist!
Romanii te apreciaza, te iubesc!
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------



Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România.

S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora.

Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a
 
13 iunie 1944
1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"
 
Anul 1942 aduce schimbari importante în situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din mâna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Între 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este înfrânta armata germana din nordul Africii în batalia de la El Alemain; între 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
capituleaza armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Înca din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: "Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu îl pierdem pe al nostru". Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta îngrijorare si preocupare.
 
Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond
Înca din februarie 1943, Maresalul Antonescu îi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar în septembrie 1943 încep negocieri secrete pentru încheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc în octombrie, acelasi an, la Lisabona, încercari de armistitiu cu englezii; este abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, în Bucuresti, într-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.
 
Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine în România, principele Barbu Stirbei este trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea României din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si românii vor temporiza înaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana în Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.
 
La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate în ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv României, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si în negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atât de catre guvernul Antonescu, cât si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica în doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica în patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea româna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.
 
Rusii îsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Înca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca "singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Maresalul Antonescu". Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca "participarea României la razboi nu mai e decât simbolica. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decât în cazul unei debarcari aliate". Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati înarmati. "Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. În ziua când Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita româneasca". Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti - Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita - a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar "Poarta Iasiului" a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.
 
Roosevelt sustine capitularea neconditionata
 
În negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit în evidenta faptul ca între Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile românesti de armistitiu aratând ca "noi credem ca ei singuri (românii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarât sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea României de o importanta exceptionala. Ea (România) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cât mai repede". Dar Roosevelt ramânea neclintit în actiunea de capitulare neconditionata.

 Sunt multe întrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:

 De ce acest armistitiu nu a fost facut?
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar câstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta României?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si încetarea focului înaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.
Opozitia din România - Maniu si Bratianu - au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu în vederea iesirii României din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia româna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: "Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani", iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: "El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui".
 
Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje
 
Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cât si din cauza unor tratate încheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil - la Helsinki si Fred Nanu - la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.

 La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi în vederea negocierilor de armistitiu.
Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni în întregime României. În forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:
 
1. Trupele române de pe front, fie se predau rusilor, fie vor ataca trupele germane. Rusii se obligau sa le aprovizioneze cu armament si alte materiale necesare si sa ramâna la dispozitia lui Antonescu si Maniu pentru a restabili independenta si suveranitatea României;2. Rusii accepta ca România sa dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i parasi teritoriul înainte de a-i declara razboi. În cazul retragerii trupelor germane, România poate ramâne neutra;
3. Arbitrajul de la Viena este nul si neavenit. Transilvania revine la patria-mama în totalitate;
4. Rusii se multumesc numai cu o fâsie de trecere în nordul tarii, iar guvernul român poate sa-si exercite functiile într-o parte a tarii neocupata de armatele sovietice.
 
Conditiile de armistitiu negociate la Stockholm cu rusii, desi mai mult avantajoase pentru România, fata de cele de la Cairo, implicau recunoasterea anexarii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Rusia.

 În paralel cu nogocierile de armistitiu de la Stockholm si Cairo si cu urzicarea complotului regal, privitor la tratativele de armistitiu de la Stockholm, prin trimisii regelui, se duceau tratative si de catre Partidul Comunist de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, PCR a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal si în tradarea de la Iasi, dar si în desfasurarea ulterioara a evenimentelor declansate la 23 august 1944.
 
Barbu Stirbei îl gazduieste pe Bodnaras
 
Dupa parasutarea lui Emil Bodnaras în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului si delegatii PCR. Printul Stirbei i-a acordat chiar gazduire lui Emil Bodnaras dupa  parasutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, are loc o întâlnire conspirativa (ultima) a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal si ai armatei: generalii Constantin Sanatescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioanitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaras a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce actiunea de rasturnare a lui Antonescu la o simpla lovitura de palat înfaptuita de un grup de persoane si de a evita o participare mai larga a maselor la lupta. Emil Bodnaras a prezentat în final planul Partidului Comunist care prevedea:
a) rasturnarea prin forta a dictaturii militaro-fasciste;
b) scoaterea tarii din razboiul hitlerist;
c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
 
Dupa vii discutii, cei prezenti au aprobat planul elaborat de catre PCR. Un fapt care spune multe: la 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru pregatirea actiunii armate, a fost creat si un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Rascanu si colonelul Dumitru Damaceanu.
 
Regele se împotrivea armistitiului negociat de guvern cu rusii. Pozitia lui fata de armistitiu rezulta clar dintr-o declaratie facuta lui Gheorghe Bratianu: "Daca îl lasam pe Antonescu sa faca singur armistitiul, ne va tine sub papuc". Cu acest prilej, l-a sfatuit pe Bratianu sa se retraga de la orice actiune cu Antonescu. În acest spirit a actionat si Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, si la vârsta de 80 de ani, îsi facea un titlu de "glorie" din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armistitiu româno-sovietice.
 
Consfatuire tainica la Palat, pentru Planul "Poarta Iasiului"
 
O problema ignorata pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Iasi la 20 august 1944. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incinta pentru o "consfatuire de rutina" Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ "Poarta Iasiului" sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita data. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata. Pe lânga cei stabiliti sa faca parte din comitetul militar, au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.
 
În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.
 
Armata a IV-a româna, comandant General de C.A. Mihai Racovita, se apara pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a româna avea în compunere C. 1, 5, 6, 7 A. si C. 57 A. german si împreuna cu Armata a 8-a germana facea parte din Grupul de Armate "General Wohler".
 
Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20 august

La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a III-a româna cu C. 2 si 3 A. române, C. 29 si 72 A. germane si Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate "General Dumitrescu". Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.
 
La începutul lunii iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în "Poarta Iasiului", iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazuta - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit.
 
Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din "Poarta Iasiului" s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.
 
Antonescu - arestat chiar în Palatul Regal
 
În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietica la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânata lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, o înmâneaza Regelui. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama si implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptata, a mers totusi la Palat si acolo... a fost arestat.
 
Ca Antonescu era hotarât sa încheie armistitiul cu URSS rezulta si din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, si în prezenta generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinta ca România a cerut armistitiul.
 
Armistitiul sovietic cu România era o necesitate si pentru Rusia. Pozitiile întarite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) si pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existenta în spatele frontului, la nici 200 km  a unui aliniament puternic fortificat - linia Focsani-Namoloasa-Galati - prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toti factorii interesati în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistenta pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesara iesirea tarii din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se si organizarea unei rezistente pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.
 
Regele ordona încetarea focului înaintea semnarii Armistitiului
La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.
 
Armistitiul se semneaza abia pe 12 septembrie
 
Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca "act de înalta tradare", iar altii ca "grava eroare politica". Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.
 
Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.
În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin "armistitiu" dictat de Moscova.

 Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.
 
"Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni"
 
Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni".
 
Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea - sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii "Portii Iasilor".
 
Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.
 
20 august 1944
2. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajutat de acelasi Bodnaras, evadeaza de la Tîrgu-Jiu
                                                                                                                      Sorin Oane
Între 1-19 august 1944, Ion Antonescu s-a odihnit la Olanesti-Vîlcea. Sederea aceasta îndelungata a fost interpretata de oamenii politici ai vremii ca un fel de... abdicare, caci, în timp ce evenimente foarte importante se petreceau pe front, Antonescu îsi permitea sa fie departe de acestea si de problemele acestuia. Sederea aceasta, de aproape trei saptamîni, a fost întrerupta doar pentru doua zile, caci, la 5 august 1944, maresalul s-a întîlnit pentru ultima oara cu Hitler, la Rastenburg. Dar, în timp ce Ion Antonescu se odihnea în statiunea vîlceana, din lagarul de la Tîrgu Jiu evadau Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreuna cu Ion Vidrascu, iar din lagarul de la Tîrgu Carbunesti evadau alte 15 persoane, printre care Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici.
 
Bodnaras netezeste terenul, eliminându-l pe Foris
Dej fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru participarea sa la actiunile de la Grivita din 1933; desi slab pregatit în teoria stalinist-comunista, era un bun organizator si se bucura de mare autoritate si influenta printre comunistii români. El era, practic, seful comunistilor români în 1944. Tocmai scapase de grija anihilarii secretarului P.C.R. în functie, Stefan Foris. Acest lucru fusese realizat de Emil Bodnaras la 4 aprilie 1944, de unul singur, Foris, ca si ajutoarele lui imediate acceptînd, ca hipnotizati, mazilirea.
 
A fost apoi "autonumita" o conducere provizorie, formata din Emil Bodnaras, Iosif Ranghet si Constantin Pîrvulescu, ultimul fiind formal si secretar general. Evadarea lui Dej, departe de a fi o piesa din angrenajul loviturii de stat la care participau si comunistii, era mai curînd punctul final al luptei dintre "gruparea din închisori" si "gruparea interna, dar ramasa în libertate", din cadrul Partidului Comunist. Comunistii din lagarul de la Tîrgu Jiu erau la curent cu evenimentele politice si militare care se petreceau atunci, datorita unui sistem de corespondenta cifrata si întîlniri secrete. Sub dusumeaua uneia din camerele lagarului, era tinut un aparat de radio, ale carui piese fusesera introduse în lagar ascunse în bucati de sapun.
 
Doua persoane au jucat un rol esential în aceasta actiune: Mihail Rosianu si Ion Gheorghe Maurer. Mihail Rosianu era secretarul Comitetului regional P.C.R. Oltenia. El a fost si cel care a lansat versiunea oficiala a întîmplarii, într-un articol din "Scînteia", în august 1964, la aniversarea a 20 de ani de la eveniment. El sustinea ca evadarea activului de partid aflat în lagarul de la Tîrgu Jiu devenise o conditie esentiala a desavîrsirii actiunilor politice, în vederea declansarii loviturii de stat de la 23 august 1944.
 
O data iesiti din lagare, ei urmau sa preia conducerea organizatiilor de partid din principalele centre ale tarii si sa organizeze grupe de partizani si formatiuni patriotice de lupta. Evident ca articolul lui Rosianu avea scop propagandistic, el încercînd sa întareasca astfel opinia dupa care comunistii au fost realizatorii actului de la 23 august 1944. Si asta cu atît mai mult cu cît ne aflam în climatul de dupa "Declaratia din aprilie 1964" si eliberarea detinutilor politici, dintre care unii cunoscusera îndeaproape "contributia" comunistilor la realizarea loviturii de stat din 23 august 1944.
 
Maurer - însarcinat sa conduca operatiunea evadarii
 
În articol, Rosianu mai sustinea si ideea ca lui i-au încredintat Bodnaras, Ranghet si Pîrvulescu misiunea organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu si apoi, pe grupe, a altor tovarasi. De fapt, Rosianu spune un neadevar. Nu el a fost "vioara întîi" în acest plan, ci Ion Gheorghe Maurer.
 
Avocat al cauzei comuniste în cîteva procese interbelice (inclusiv al Anei Pauker din 1936), Maurer aderase la comunism din motive intelectuale, se pare, înca din 1936. Maurer a lasat si el un referat despre eveniment, nedatat însa, în care povesteste versiunea lui despre evadarea lui Dej. El se întîlnise cu acesta în 1942, în lagarul de la Tîrgu Jiu. Dar în 1943, Maurer este eliberat si, mobilizat în armata, pleaca pe front în Crimeea. S-a întors în luna mai 1944. Primeste doua luni de concediu. Acum practic se ia hotarîrea evadarii lui Dej. Lui Maurer, partidul i-a pus la dispozitie o masina Packard, o casa la Craiova (la Manole Bodnaras), de unde trebuia sa conduca operatiunea, si o suma de bani. A primit si un ajutor, anume pe vîlceanul Mihail Rosianu care cunostea foarte bine zona.
De fapt au fost alcatuite mai multe planuri de evadare. Bodnaras ar fi încercat chiar eliberarea lui Dej pe cale legala, dar nu s-a putut.
 
Initial s-a planuit evadarea lui Dej de la manastirea Tismana, unde Dej trebuia sa fie trimis la lucru, împreuna cu alti detinuti politici. Dar Tismana era întesata de politisti si jandarmi, caci manastirea servea drept adapost tezaurului Bancii Nationale. În final, Dej nu a mai fost inclus în lotul trimis la Tismana. S-a încercat si varianta evadarii de la Tîrgu Carbunesti. Dar acolo a fost trimisa o grupa de 15 oameni, în frunte cu Gheorghe Apostol. A fost luata apoi decizia organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej, chiar din lagarul de la Tîrgu Jiu. Dej a fost înstiintat de plan prin "tovarasul Krug", care lucra la atelierul de tîmplarie al lagarului si care avea posibilitatea de a iesi în oras. Ultimele detalii le afla pe 31 iulie 1944, la Tîrgu Jiu, chiar de la Rosianu, cu care s-a întîlnit pe un santier de constructii, unde Dej, adus sub paza, era pus sa faca o instalatie electrica.
 
Maurer si Rosianu - în uniforme militare, spre Tîrgu Jiu
 
Rosianu stabileste mai întîi o serie de case conspirative, în locuri cît mai retrase, departe de soselele principale. Asemenea adaposturi au fost gasite în unele sate din nordul judetelor Gorj si Vîlcea. Vor fi folosite, ulterior, doar casele conspirative din Vîlcea. Au fost instruite calauze, astfel ca sa cunoasca amanuntit drumul de la Tîrgu Jiu pîna la fiecare dintre case, mergînd cît mai ferit, numai pe drumuri marginase si poteci de padure. În lagarul de la Tîrgu Jiu, Gheorghiu-Dej a pregatit un grup de 38 de detinuti pentru evadare, împartit în sapte loturi.
 
Sarcina de a-i conduce pe tovarasi de la iesirea din lagar pîna la locul unde urma sa-i astepte masina care trebuia sa-i duca la prima casa conspirativa a fost încredintata lui Ion Pripasu. Acesta era gardian public si pazea un depozit militar aflat în dispersare la Tîrgu Jiu. Putea deci trece, fara a trezi banuieli, pe lînga obiectivele pazite de militari în jurul lagarului. Pripasu si Rosianu au ales cel mai bun loc pentru realizarea planului de evadare: acesta era în dreptul cimitirului care era despartit de gardul de sîrma ghimpata al lagarului printr-un teren semanat cu porumb. Locul de întîlnire dintre evadati si Pripasu trebuia sa fie mormîntul lui Grigore Iunian.
 
Dar partidul nu a mai putut sa-i dea lui Maurer masina promisa. De la Craiova, acesta nu putea nici închiria si nici cumpara una, pentru a nu atrage atentia autoritatilor. Solutia a fost cea a "reconstituirii" unei masini, din Citroenul vechi, dat la reforma, care avea însa multe piese lipsa, a unui comunist craiovean, Mihai Dugaesescu.
 
12 august - evadarea
Evadarea a fost fixata pentru data de 12 august, între orele 21-23. În dupa-amiaza acelei zile, Maurer si Rosianu, în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Tîrgu Jiu, în Citroenul vechi al lui Dugaesescu, dar care fusese reparat pe ascuns de cîtiva mecanici de la Flotila 3 de aviatie Craiova (Victor Tudosiu, Mihai Muscalu), sub supravegherea lui Manole Bodnaras, concentrat aici ca subofiter, dar care raspundea de adunarea armamentului necesar formatiunilor patriotice din oras. Pe drum, masina a avut cinci pene de cauciuc! Soferul masinii, chiar proprietarul ei, Mihai Dugaesescu, a schimbat cauciucurile, dar cei trei au ajuns la locul de întîlnire de la Tîrgu Jiu abia la ora 1,30 (noaptea), unde n-au mai gasit pe nimeni.
 
Între timp, evadarea avusese loc, conform planului stabilit. Înainte de despartire, Gheorghiu-Dej a dat îndrumari lui Chivu Stoica, ramas în fruntea organizatiei de partid din lagar. La ora fixata, 21,00, cînd stiau ca se schimba santinelele, pe sub gardul de sîrma s-au strecurat doi oameni. Primul a iesit Ion Vidrascu, caruia organizatia de partid din lagar îi încredintase misiunea de a veghea asupra vietii lui Gheorghiu-Dej. Apoi a iesit Gheorghiu-Dej. Pripasu îi astepta. Dupa schimbul de parole, au iesit prin poarta de fier din fundul cimitirului si au trecut si de santinelele din fata cimitirului si a manutantei. Traversînd drumul, au ajuns în parc, lînga "Coloana fara sfîrsit" a lui Brîncusi, unde trebuia sa vina masina. Dupa circa doua ore de asteptare, au mers la depozitul lui Pripasu, unde, în jurul orei 2 noaptea, s-au întîlnit cu Rosianu, Maurer si Dugaesescu. Dej si Vidrascu au primit haine militare si acte de identitate fabricate de partid.
 
Un membru PNT îl gazduieste pe Dej
 
Prima casa conspirativa folosita de fugari a fost la Milostea, comuna Slatioara (Vîlcea), la Constantin Tundrea (membru P.N.T.), aflata într-un zavoi pe malul rîului Tarîia. Fugarii au ajuns aici în jurul orei 9,30. De aici, pe la ora 21,30, cu ajutorul învatatorului Ionita Barbulescu, evadatii au ajuns noaptea, pe poteci nu prea umblate, în comuna Vaideeni.
 
20 de ani mai tîrziu, Barbulescu a evocat acest moment: "L-am întîmpinat în comuna Milostea. Trupul sau era istovit de anii petrecuti în temnita crîncena. Din prima clipa însa, am simtit, ceea ce m-a impresionat puternic, taria neobisnuita a acestui om, curajul si hotarîrea sa. Chipul palid era dominat de ochii negri, atît de expresivi care îsi dezvaluiau clarviziunea si optimismul conducatorului. Din Milostea am plecat în miez de noapte.Un drum anevoios peste vai si dealuri. Plouase toata ziua. Pamîntul era clisos, îndaratnic.
 
Am strabatut, nu fara peripetii, paduri de stejari si mestecanisuri, traversînd cu greu Cerna, Recea si Luncavatul, ape revarsate peste albia lor. Ne strecuram în tacere, încordati, adapostiti de întuneric. Astazi ma gîndesc ca era un drum simbolic, prin hatisuri, de la întuneric la lumina. Doar cîteva ceasuri am fost alaturi de tovarasul Gheorghiu-Dej. Destul însa pentru a fi simtit din plin, într-un episod hotarîtor ca acesta, neînfricarea si dîrzenia în atingerea tintei propuse, acea atentie si dragoste fata de tovarasi, care au facut din el conducatorul cel mai iubit al clasei muncitoare". Este clar ca ne aflam, mai curînd decît în fata unei rememorari, în cea a unei evocari "mitologice" în care persoana lui Dej apare ca exemplu moral de lupta si de viata pentru noile generatii. Este simpatic modul în care Barbulescu a "intuit" imediat pe noul conducator al tarii. Evocarea lui Barbulescu era mai curînd o formula de "eroizare" si de "nemurire" a conducatorului decît o aducere aminte.
 
În cimitirul comunei Vaideeni, îi astepta o alta calauza, Ion Simionescu, cu care fugarii au mers tot pe un drum ferit, în comuna Rîmesti. Aici, cu spatele spre padurea Magurilor, într-o livada, era casa învatatoarei Maria Ionescu. Aceasta femeie i-a gazduit pe evadati 10 zile. Sotul învatatoarei, Dumitru Ionescu, la rîndul lui tot învatator, lipsea, fiind concentrat în armata. Între timp, a fost organizata evadarea de la Tîrgu Carbunesti a 15 internati politici, în frunte cu Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici - trei grupe de cîte 5, dinainte organizate. Rosianu îmbatase santinela si cei 15 au reusit sa fuga, continuînd apoi drumul spre libertate pe cont propriu.
 
Abia la 17 august, deci dupa patru zile, comandantul lagarului Tîrgu Jiu, Siguranta, si Jandarmeria, si-au dat seama de evadarea lui Gheorghiu-Dej. S-a dat alarma, dar era prea tîrziu. Pe 17 august, la Rîmesti, a sosit si Rosianu, iar pe 22 august s-a pornit apoi spre Bucuresti. S-au mai facut însa cîteva popasuri: mai întîi la Barbatesti, la locuinta avocatului Petrisor Iliescu (care le-a pus la dispozitie si masina lui personala), si apoi la casa parohiala din Rîmnicu Vîlcea, strada Emil Avramescu nr. 1, a preotului Ion Marina. Ziua de 23 august l-a gasit pe Dej în casa parohiala a acestuia din Rîmnicu Vîlcea. Apoi, pe 24 august 1944, tovarasii au pornit spre Bucuresti. Erau în pregatire evenimentele care urmau sa schimbe destinele tarii. Drumul pîna la Bucuresti a fost facut cu masina lui Petrisor Iliescu. Acesta i-a dus pe Dej, Rosianu si Maurer pîna la locuinta lui Bodnaras, din cartierul Vatra Luminoasa.
 
Am prezentat mai sus versiunea evadarii lui Dej scrisa de persoane din anturajul lui Dej, respectiv Maurer si Rosianu, autorii si executantii planului. Mai multa lumina în privinta evadarii lui Dej a adus Eduard Mezincescu, vechi comunist si fost functionar superior în Ministerul român de Externe în 1948, care a marturisit ulterior faptul ca, desi Bodnaras, Pîrvulescu si Ranghet erau toti în favoarea evadarii lui Dej din lagar, Dej însusi sovaia, deoarece se simtea mai în siguranta înauntru decît afara. A acceptat sa fie eliberat doar cu conditia ca Maurer sa faca aranjamentele necesare, ca sa nu fie ranit în timpul evadarii.
 
In consecinta, Maurer l-a contactat pe avocatul Grigore Geamanu, varul unui oficial superior din Inspectoratul pentru jandarmi din Bucuresti, care a platit o anumita suma respectivului oficial, pentru ca acesta sa-l convinga pe colonelul Serban Lioveanu, directorul lagarului din Tîrgu Jiu, sa slabeasca, în ziua planificata pentru evadare, masurile de securitate în zona gardului.
 
Antonescu - la originea evadarii?
 
Marturia aceasta este, într-un fel, întarita de Gheorghe Magherescu, aghiotant al maresalului în 1944, potrivit caruia, chiar Antonescu este la originea evadarii lui Dej, acesta dorind sa creeze astfel un "climat de întelegere cu Uniunea Sovietica". Versiunea aceasta stirbea însa aura "eroica" a evadarii, transformînd-o într-un aranjament facut chiar sub obladuirea diriguitorilor, în speranta, nemarturisita de acestia, gasirii unui partener "ideologic" de discutie, în cazul - foarte posibil în acel moment - al ocuparii tarii de catre Armata Rosie. Probabil, gîndeau unii conducatori ai serviciilor secrete din tara, era preferabila "gruparea interna" unei "grupari moscovite" impusa de ocupant la conducerea statului.
 
Cum si-a recompensat Dej oamenii de baza
 
Din ceea ce cunoastem în momentul de fata, "recompensele" lui Dej pentru ajutorul dat în problema evadarii lui din lagarul de la Tîrgu Jiu au fost:
 
- Ion Gheorghe Maurer a fost principalul beneficiar al evenimentului, însa ceva mai tîrziu, de prin 1957-1958, cînd "steaua" lui începe sa urce vertiginos. I s-a reprosat mult timp ca ar fi plecat voluntar în razboiul antisovietic.Va deveni ministru al afacerilor externe (1957-1958), apoi presedintele Prezidiului Marii Adunarii Nationale (1958-1961) si presedinte al Consiliului de Ministri (1961-1974).
- Mihail Rosianu devine din simplu învatator, profesor universitar, membru al C.C. al P.C.R. (1945-1948 si 1960-1973), adjunct al ministrului învatamîntului (1948-1949), presedinte al Comitetului Radio (1952-1953), ambasador în Bulgaria (1956-1961) si Ungaria (1961-1966), de mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.
- Ion Vidrascu va fi recompensat prin functiile de presedinte al Comitetului de control al statului (1950-1951), adjunct al ministrului agriculturii (1951) si ministru al gospodariilor agricole ale statului (1952-1953). A fost si deputat de Suceava din 1952.
- Ion Marina va deveni, la recomandarea lui Dej, primul patriarh comunist al României (1948-1977). Ascensiunea lui rapida în ierarhia bisericeasca s-a datorat, în mod evident, simpatiei pe care i-o purta Dej, dupa gazduirea acestuia la 23 august 1944, în casa sa de la Rîmnicu Vîlcea.
- Constantin Tundrea va fi timp de 14 ani presedintele Comitetului Executiv al Sfatului Raional Horezu (1950-1964). A fost cel mai cunoscut si mai influent comunist din zona Horezu în tot timpul regimului Dej.
- Ionita Barbulescu - calauza lui Dej de la Milostea la Vaideeni, devine deputat de Vîlcea în 1946 si, în ciuda colectivizarii, si-a pastrat mult timp averea de circa 18 ha de pamînt la Racovita.
- Maria Ionescu va deveni, în 1952, dupa mutarea ei la Craiova, deputat al acestei regiuni si chiar membru al Prezidiului M.A.N. (1953-1957). În 1957 devine directoare la Scoala Medie din Caracal.
- Grigore Geamanu - avocat din Gorj - a fost "plantat", în 1945, de comunisti, în Biroul Politic al Comitetului Executiv al Frontului Plugarilor cu functia de casier. A fost ales deputat în 1946 si tot acum secretar general la Ministerul de Interne. Reales deputat în 1952 si 1961. Secretar al Consiliului de Stat între 1961-1965.
- Petrisor Iliescu a fost singurul care nu a fost rasplatit în nici un fel. El era însa seful organizatiei maniste din Barbatesti si era mosier, avînd peste 100 ha de pamînt în satul mai înainte pomenit. În 1946, a candidat pentru parlament pe listele P.N.T - Maniu. Cel putin, el nu a fost persecutat de comunisti. A fost nevoit sa se mute, pentru a fi rupt de vechile lui legaturi politice, din Rîmnic tocmai la Corabia, casa lui de acolo fiind amplasata chiar lînga sediul Partidului Comunist din localitate.
 
3. Lucretiu Patrascanu - negociatorul de elita din Partidul Comunist
                                                                                                                  Oana Ilie
Nascut la 4 noiembrie 1900 în Bacau, fiul lui D.D. Patrascanu, profesor, prozator, autor de manuale de istorie în perioada interbelica si promotor al revistei "Viata româneasca" (alaturi de G. Ibraileanu si C. Stere). Mama, la rândul ei, provenea dintr-o veche familie boiereasca. Studii: Licentiat în drept, doctor în stiinte economice, statistica si filozofie în Germania. Starea civila: casatorit cu arhitecta Herta Schwamern (botezata ortodox de catre Gala Galaction, pentru ca în perioada în care s-au cunoscut erau interzise mariajele mixte, români-evrei).
Întîlnirea cu Lenin
 
În anul 1945, la mai putin de un an de la momentul 23 august 1944, apare un volum cu interviuri, realizate de Ion Biberi, cu personalitatile zilei, printre care îl regasim si pe Lucretiu Patrascanu. În cele 13 pagini, noul ministru al justitiei îsi povesteste viata, din care selectam o serie de informatii, interesante din perspectiva evolutiei sale ulterioare.

 Copilaria, petrecuta în mare parte în zona Neamtului, i-a nascut simpatii istorice pentru Stefan cel Mare: "Hotarâsem chiar ca sa-mi schimb numele în Stefan".
Adolescenta i-a fost marcata de scrierile lui Sadoveanu, Caragiale, Bratescu-Voinesti, de literatura semanatorista, dar mai ales de cea rusa, si în mod deosebit de Dostoievski si Turgheniev.

 Revolutia din februarie l-a facut sa înteleaga (dupa cum marturiseste) ca o noua epoca începe în istorie, iar cea din octombrie l-a entuziasmat la maxim. Singurul regret al tânarului de 16 ani era ca nu avea vârsta pentru a fi partas activ la acea miscare. "Întorcându-ma, cu 27 ani în urma, am oarecare îngaduinta pentru aceste regrete si pot spune ca viata m-a tinut departe de o lupta apriga si desigur dramatica pentru idealurile primei mele tinereti. Toate aceste framântari si luari de pozitie erau atitudinea unui copil singuratec".
 
Atractia exercitata de revolutii si fenomenul social a fost extrem de puternica asupra tânarului Patrascanu, chiar daca între timp tatal sau trecuse la liberali.
 
"Daca privesc înapoi sa-mi refac mintal viata, înteleg ca a trebuit sa devin luptator, si înca de timpuriu". Episodul la care face aluzie Patrascanu se petrecuse la Bacau, la sfârsitul primului razboi mondial, când a asistat la manifestarile antisemite ale colegilor sai: "Am reactionat violent. Nu puteam accepta aceasta ticalosie care ne degrada pe toti".
 
Încadrarea în miscarea muncitoreasca a avut loc în anul 1919 când se înscrie în P.S.D., aripa maximalista, si a fost grabita de evenimentele din 13 decembrie 1918 (manifestatia din Piata Palatului dispersata prin forta).
 
În 1921 devine colaborator al ziarului Tineretul socialist. "În jurul acestei gazete tineresti s-au grupat primele cadre comuniste si de fapt s-a format P.C. legal, câteva luni mai târziu".
 
Un an mai târziu îl regasim ca redactor al ziarului Socialistul, organul de presa al P.C. Tot în aceasta perioada, constient de importanta pregatirii profesionale, opteaza pentru continuarea studiilor în Germania, unde va obtine doctoratul în economie politica, filozofie si statistica. Ulterior va motiva plecare în Germania prin sintagma "un bun marxist trebuie sa cunoasca bine limba germana". Aici va intra în contact cu miscarea muncitoreasca, activând un an în P.M. German, adâncindu-si doctrina.Un alt moment rememorat cu placere este întâlnirea cu Lenin, în 1922, la prima sa calatorie în U.R.S.S., cu prilejul celui de-al IV-lea Congres al Cominternului.
 
"Închisorile mele"
 
Sub sintagma "închisorile mele", Patrascanu aduce în atentia interlocutorului, si implicit a viitorilor cititori ai lucrarii lui Biberi, câteva amanunte despre detentia sa, mentionând în treacat închisorile prin care a trecut, fara a da amanunte despre motivul arestarii si durata detentiei.
Pentru elucidarea acestor aspecte, am apelat la lucrarea Laviniei Betea, Moartea unui lider comunist.
În 1924, o data cu intrarea în vigoare a "legii Mârzescu", prin care P.C.dR. este scos în afara legii, Lucretiu Patrascanu este arestat prima oara. Cea de-a doua arestare a avut loc în 1928, pentru o "jumatate de ora", pentru ca, profitând de neatentia celor de la Siguranta, fuge si face publica urmarirea lui.

 Din acest moment, steaua lui este într-o permanenta urcare în cadrul ierarhiei P.C.R. (1928 - participa la Congresul de la Harkov, 1930 si 1931 merge la Moscova pentru a prezenta Cominternului raportul asupra României, 1931 - membru în C.C. al P.C.dR.). Evenimentul cel mai însemnat din aceasta perioada a fost însa succesul din alegerile din 1931, când Lucretiu Patrascanu a fost ales primul deputat comunist din Parlamentul României, prin participarea la alegeri pe listele Blocului Muncitoresc Taranesc.

 În 1932, în timpul campaniei electorale, survine cea de-a treia arestare, de aceasta data fiind încarcerat la Vacaresti. În 1933, se judeca procesul, iar Lucretiu Patrascanu alaturi de alte 13 persoane este eliberat. La putin timp, pe fondul miscarilor greviste ale ceferistilor, Patrascanu este rearestat (pentru ca a instigat la greva), trimis la Jilava si dupa 2 luni pus în libertate. Petre Pandrea, cumnatul lui Patrascanu, punea eliberarea acestuia pe relatiile de familie. Aceasta ipoteza, a relatiilor, o vom regasi si la momentul tratativelor cu Regele pentru iesirea din razboi.
 
O noua arestare survine în 1940, fiind internat în lagarul de la Miercurea Ciuc. În urma unei crize de ficat este mutat la Bucuresti si ulterior eliberat. Libertatea dureaza putin, pentru ca în februarie este din nou încarcerat si, la interventiile mamei sale, la noul director al Sigurantei, gen. Emanoil Leoveanu, i se fixeaza domiciliul obligatoriu la Poiana Tapului. La 2 ianuarie 1943, este internat în lagarul de la Târgu Jiu, de unde va fi readus la Poiana Tapului, unde îl regasim în perioada premergatoare lui 23 august 1944.
 
Desemnat pentru negocierile de la Palat
 
Esecul evident al Germaniei în campania din Est a determinat fortele politice din România sa încerce iesirea din razboi. Discutiile au fost purtate atât de reprezentantii guvernului Antonescu, cât si de persoane mandatate de opozitie.
 
Prin intermediul lui Barbu Stirbey, aflat la Cairo pentru tratarea armistitiului, Aliatii sugereaza atragerea comunistilor la tratative, chiar daca este un partid aflat în ilegalitate si are o slaba reprezentare la nivelul populatiei.
 
Întrebarea fireasca, ce apare în acest moment, este de ce a fost preferat Lucretiu Patrascanu, când el cazuse oarecum în dizgratia partidului din care facea parte (prin eliminarea din Comitetul Central) si nici nu îndeplinise vreodata functii de conducere în ierarhia partidului?
 
Cornelui Coposu declara, dupa 1990, ca Lucretiu Patrascanu a fost desemnat de Novikov (ambasadorul U.R.S.S. la Cairo). Dintre comunistii care au activat în ilegalitate: Foris, Constantinescu-Iasi, Petre Iosif, C. Agiu, Patrascanu, sovieticii l-au preferat pe cel din urma (varianta Coposu).
 
O alta ipoteza este cea conform careia, rudenia cu Octav Ulea (maestrul de ceremonii al palatului) si legaturile interpersonale l-ar fi propulsat la tratativele cu Maniu si Bratianu si i-ar fi deschis larg usile Palatului. De altfel este un lucru cunoscut, ca, în întreaga perioada interbelica, în posturile înalte s-au aflat cunoscuti de-ai familiei Patrascanu.
 
Cea de-a treia ipoteza îl consemneaza pe Lucretiu Patrascanu ca ales al fortelor democratice, datorita calitatilor intelectuale si umane.
 
O data cu sfârsitul anului 1943 încep întrevederile cu Maniu. Mijlocite de secretara sa, întâlnirile s-au petrecut, în marea lor majoritate, în locuinta din Dr. Marcovici nr. 9, la etajul al saselea, unde se afla apartamentul lui Corneliu Coposu, sau în strada Ion Ghica nr. 4, la etajul cinci, unde locuia Emil Ghilezan. Prima dintre ele s-a desfasurat la 28 noiembrie 1943, pâna la sfârsitul anului mai având loc înca doua, iar la începutul anului 1944 tot doua. Discutiile erau axate pe rasturnarea regimului Antonescu si reinstaurarea institutiilor democratice din România.
 
La prima dintre ele, "Dl. Maniu a voit sa stie - declara Nicolae Penescu, în 1953 (în timpul anchetarii lui Lucretiu Patrascanu) de ce forte dispune P.C.R., în special în capitala, la care dl. Patrascanu a raspuns vag, evitând precizatiuni. Maniu a pus ca conditiune a colaborarii cu P.C.R. o declaratie în favoarea Basarabiei. Dl. Patrascanu nu a acceptat aceasta conditiune. Atunci dl. Maniu a cerut ca cel putin P.C.R. sa intervina pe lânga P.C. al U.R.S.S. în favoarea Basarabiei (...) De aceea conversatiunea nu a avut rezultat".
 
Urmatoarele întruniri au intrat pe un fagas normal, Partidul Comunist clarificându-si pozitia fata de monarhie si institutiile democratice ale României. "Dl. Patrascanu a asigurat ca, desi principial, P.C. pastreaza o atitudine republicana socoteste problema monarhie sau republica, o chestiune neactuala, iar în cazul în care regele va actiona pentru scoaterea României din razboiul lui Hitler, P.C., prin C.C., întelege sa-l sprijine cu toata vigoarea".
 
Propus sa conduca noul guvern democratic, Maniu refuza
 
În ceea ce priveste legatura cu Palatul, Ioan Mocsony-Styrcea, maresal al Palatului, povesteste ca prima întâlnire a lui Lucretiu Patrascanu cu Regele a avut loc în aprilie 1944, la ferma din Pantelimon a colonelului Ulea, iar discutiile s-au axat în jurul constituirii F.N.D. În toata aceasta perioada, omul de legatura între Lucretiu Patrascanu si Palat a fost Mocsony-Stârcea.
 
Legaturile cu P.S.D., cel de-al patrulea membru al B.N.D., au fost ca si inexistente pâna în 1943, însa, dupa semnarea conventiei B.N.D., Lucretiu Patrascanu i-a cerut lui Constantin Titel Petrescu o întrevedere în doi (prin intermediul lui B. Zilber) pentru a discuta atitudinea pe care trebuie s-o adopte fata de Maniu pentru a grabi deznodamântul.
 
Ultima discutie dintre cei doi are loc în dupa-amiaza zilei de 23 august, acasa la Sabin Manuila, unde vor primi si vestea arestarii maresalului, în timp ce ultima întrevedere cu Maniu avusese loc cu putine zile înainte de 23 august, în scopul de a-l convinge pe acesta din urma sa accepte prezidarea unui guvern democratic, dupa înlaturarea lui Antonescu.
 
La presiunile lui Lucretiu Patrascanu, Maniu avea sa remarce: "Draguta, eu nu sunt obisnuit sa lucreze cu revolverul la tâmpla". Patrascanu însa i-a raspuns: "Este revolverul constiintei si al datoriei, domnule Maniu". Efectul discutiei n-a fost cel scontat, Maniu legându-si raspunsul de consultarile cu Bratianu.

 Despre 23 august si pregatirea iesirii României din razboi s-au scris mii de pagini. Nu mai putin de 30 de persoane au fost angrenate direct în desfasurarea evenimentelor si majoritatea si-au consemnat memoriile si amintirile referitoare la acea zi.
 
Este si cazul lui Lucretiu Patrascanu, care publica, la 23 august 1945, în România Libera, un articol despre rolul lui în actul de la 23 august.
 
"A existat o pregatire, si înca foarte intensa, cu o mobilizare de oameni si de forte, legata de mari primejdii (...) Pregatirile loviturii de la 23 august erau terminate înca de la sfârsitul lunii iunie. Se mai discuta formula politica si în gasirea ei întâmpinam rezistente (...) S-a luat hotarârea de a pregati proclamatia guvernului si toate documentele menite sa apara din primul moment. Am pasit imediat la redactarea proclamatiei (...) Textul pe care-l pregatisem a fost acceptat în întregime, dupa o oarecare discutie".
 
Trei întîlniri la Palat
 
În pregatirea lui 23 august s-au tinut trei sedinte la Palat, sub presedintia Regelui. Problema spinoasa era cum sa intru la Palat, sustragându-ma nu numai pazei exterioare, ci si eventualilor spioni, recrutati de Ghestapo si de Siguranta, în chiar interiorul palatului".
 
Este lesne de observat aparitia tendintei Partidului Comunist de a acapara actul de la 23 august si de a o transforma într-un bun propriu. Conform acestui articol, P.C. a fost principalul artizan al momentului 23 august, în timp ce Regele si celelalte forte democratice implicate au avut rol decorativ.
 
Ar fi împotriva firii sa negam rolul lui Patrascanu în actul de la 23 august, dar de aici si pâna la a i se conferi rolul principal, si prin extensie Partidului Comunist, este o cale foarte lunga.
Activitatea lui Patrascanu în tratativele pregatitoare lui 23 august s-a concretizat în redactarea manifestului F.U.M. (aprilie 1944), a "Proclamatiei pentru Tara" si a altor documente cu caracter programatic care au stat la baza negocierilor cu P.N.T. si P.N.L.
 
Ca un ultim aspect, dar în nici un caz ca un element subsidiar, trebuie luata în calcul personalitatea lui Lucretiu Patrascanu. Intelectual fin, încrezator în dogmele marxiste, se impune în memoria generatiilor care i-au succedat ca o pata de culoare în cadrul Partidului Comunist.
 
Sacrificarea lui de catre Dej, în 1954, când atât Stalin, cât si Beria, nu mai reprezentau nimic pentru Kremlin, ramâne un mare semn de întrebare. Toti cei care au trait momentul sau l-au studiat îndeaproape, considera asasinarea lui Patrascanu ca un act gratuit de care Dej se face (în principal) vinovat. Chiar si prietenii si sustinatorii lui Dej (cazul lui Maurer) considera asasinatul ca marea greseala politica a lui Dej.
 
Cu toate acestea nu trebuie uitat faptul ca, pâna la arestare, Lucretiu Patrascanu s-a aflat în fruntea Ministerului de Justitie, de unde "a patronat" activitatea Tribunalului Poporului si a gestionat aplicarea legii criminalilor de razboi.
 
Ba chiar mai mult de atât, cumnatul sau, avocatul Petre Pandrea, în lucrarea autobiografica Memoriile mandarinului valah, ni-l prezinta pe Lucretiu Patrascanu ca pe o persoana lipsita de vointa, condus în toate actiunile sale de Herta si Belu Zilber.
 
Si peste toate aceste frânturi de amintire vine imaginea pe care Patrascanu a avut-o în ochii lui Corneliu Coposu: "Am fost prieteni" (Corneliu Coposu a fost anchetat si aruncat pentru 17 ani în temnitele comuniste, chiar în timpul în care Lucretiu Patrascanu era ministru la Justitie).
 
O carte care n-a avut zile
                                                                                                      prof. univ. Gh. Buzatu
Cititorul va desprinde, fara dificultate, motivele pentru care, în cele ce urmeaza, ne-am propus sa staruim asupra unui reputat istoric al generatiei mele si asupra loviturii de stat de la 23 august 1944: 20 de ani de la moartea lui Aurica Simion si 60 de ani de la rasturnarea regimului Maresalului Ion Antonescu, eveniment caruia regretatul meu coleg i-a consacrat, în 1979, o carte stralucita, care a provocat furtuna în rîndurile securitatii de la Bucuresti.
 
În vara anului 1979, era prin august, a aparut o carte care avea sa stârneasca intense dezbateri în rândurile istoricilor si cititorilor, în genere, iar - dupa cum se va vedea - si la nivelul oficialitatilor, al Securitatii si Ministerului de Interne. Era vorba de lucrarea unui istoric deja consacrat, Aurica Simion, dar caruia volumul Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 510 pagini) i-a adus un spor de prestigiu greu de imaginat în epoca. Si asta pentru ca, de-abia aparut si difuzat numai în câteva judete ale tarii, volumul mentionat a fost retras de pe piata si, imediat apoi, "topit"...
 
Lucru neobisnuit si, mai cu seama, nepermis, autorul, cu toate ca era angajat la Institutul de Istorie al Partidului din Capitala, publicase o carte în care era sintetizata istoria actului de la 23 august 1944. Nimic neobisnuit, se va spune, numai ca Aurica Simion realizase... un alt 23 august, în care PCR nu mai avea un rol precumpanitor, partidele "istorice" apareau în alta lumina, iar personajele-cheie ale loviturii de stat (regele Mihai, Lucretiu Patrascanu, C.I.C. Bratianu, dar, mai cu seama, Maresalul Antonescu si Iuliu Maniu) erau surprinse, în temeiul unei analize atente si obiective, relevându-se exclusiv actiunile lor, în contextul evenimentelor prezentate, care au fost.
 
Iata de ce, oricine apucase sa cumpere cartea, realizase o achizitie pretioasa, se dotase cu o carte "scumpa", oricum extrem de solicitata! Cum, la Iasi fiind, am avut sansa sa-mi procur un volum din Preliminarii..., pe care aveam ulterior sa obtin si un autograf al autorului, m-am preocupat sa-l recenzez. Am notat, despre autor si carte, cele ce trebuiau si ce credeam, indiferent de ceea ce se petrecuse cu cartea, povestea ei fiind binecunoscuta de-acum opiniei publice, istoricilor îndeosebi.
 
 Astfel, în prestigiosul "Anuar al Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol" din Iasi (t. XVIII/1981, p. 798) am examinat cartea, retinând între altele ca "...autorul realizeaza o adevarata istorie a anilor 1940-1944, în care sinteza se lasa - si nu întâmplator - dominata de analiza, de o analiza atenta si necesara, mai ales ca numeroase si controversate aspecte sunt elucidate pentru prima data acum. Nu putem intra în detaliile demonstratiilor autorului..., însa nu putem omite ca A. Simion contribuie decisiv la precizarea caracterului regimului antonescian, a naturii si evolutiei raporturilor româno-germane între 1940 si 1944, a participarii tarii la razboiul mondial.
 
De asemenea, surprind prin noutate capitolele referitoare la tentativele României de a se desprinde de Axa fascista si la cauzele esecului lor... Per ansamblu, lucrarea lui A. Simion este o reusita deplina. Ea constituie o contributie decisiva spre realizarea necesarei istorii complete si veridice a României în epoca celui de-al doilea razboi mondial. A. Simion a dovedit în chip stralucit, în ultima instanta, ca istoriografia noastra dispune de excelente resurse, care pot si trebuie sa fie folosite pentru împlinirea conditiei esentiale a studiilor istorice - aflarea si afirmarea adevarului istoric integral asupra faptelor trecutului.
 
Din toate punctele de vedere, lucrarea  a marcat un eveniment pentru istoriografia epocii contemporane românesti, motiv pentru care, atât autorul, cât si Editura Dacia din Cluj-Napoca, merita cele mai sincere felicitari" (ibidem). Destinul, necrutator, peste putini ani, în 1984, l-a rapit pe Aurica Simion, în plina putere creatoare, obstei istoricilor români. În necrologul pe care l-am încredintat, de asemenea, Anuarului Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol din Iasi (t. XXII, partea a II-a, 1985, p. 1011-1012), am revenit asupra meritelor si semnificatiilor istoriografice ale Preliminariilor... din 1979; citez sub acest raport: "Preliminariile..., pe care le-am recenzat în momentul în care era nevoie, se constituie un model, impunându-se de la început între operele de referinta ale istoriografiei nationale contemporane, abordând probleme controversate si dovedindu-se ele însele controversabile, din chiar clipa aparitiei lor... Astazi [1985], în perspectiva timpului, lucrarea ne apare si temeinic documentata.
 
Cititorul cunoaste aceasta si Preliminariile... lui Aurica Simion, aidoma cartilor lui N. Iorga sau Constantin C. Giurescu, s-au citit si se citesc cu interes nu numai în centrele stiintifice din tara sau din strainatate, ci si în catune..." (ibidem). Cât priveste Omul, am consemnat în final: "L-am cunoscut pe Aurica Simion si ne-am împrietenit pe data. Nu ne-am declarat-o niciodata. O facusem prin consens. Am participat împreuna la diverse manifestari stiintifice interne si internationale.
 
Autorul Preliminariilor... nu s-a dezmintit nicicând. M-au surprins retinerea si timiditatea lui. Sa fi banuit oare, înca de prin 1980, tainele destinului sau, sa fi fost manifestarile bolii necrutatoare care l-a rapit familiei, breslei istoricilor si cititorilor admiratori în plina putere creatoare? Pentru mine a fost si a ramas Domnu' Aurica. În luna mai 1984, la Bucuresti fiind, l-am invitat la Iasi pentru un simpozion; m-a refuzat elegant. Îmi dau seama ca stia. Mi-a încredintat diverse contributii pentru Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie din Iasi, ca si pentru volumul colectiv Actul de la 23 august 1944 în context international, volum aparut în august 1984 si cuprinzând un larg studiu realizat în colaborare. Astazi, acest volum, ca si toate cartile lui Aurica Simion, îsi urmeaza drumul lor, în lipsa autorului lor, plecat nedrept de repede si brutal dintre noi" (ibidem, p. 1.012).
 
În Anexa am inclus doua note privind "ecourile" Preliminariilor... în rândurile opiniei publice nationale, la nivelul anului 1979, surprinse în materiale ale Securitatii si Ministerului de Interne din Bucuresti.
 
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
Departamentul Securitatii Statului Ex. unic
Directia I
130/DI/0066932 din 6 septembrie 1979
NOTA

 Premergator celei de-a 35-a aniversari a insurectiei nationale de la 23 August 1944, din România, a aparut în librarii cartea scriitorului A. SIMION - "Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944", în Editura "Dacia" din Cluj.
 
Cartea prezinta starea politica, economica si militara a României, înainte si imediat dupa 23 August 1944, cât si luptele social-politice din timpul dictaturii antonesciene si fortele care au luat atitudine împotriva lui ANTONESCU.

 Într-unul din capitolele cartii, este prezentata atitudinea ce au avut-o IULIU MANIU - fost sef al PNT-ului - si [C.] I. C. BRATIANU - fost sef al PNL-ului - împotriva lui ANTONESCU, care i-au adresat memorii, cerându-i sa iasa din razboiul antisovietic si sa se desolidarizeze de Germania fascista.

 La sfârsitul cartii, se afla fotografiile lui IULIU MANIU, [C.] I. C. BRATIANU si TITEL PETRESCU, cu adnotarea: "Semnatari ai Declaratiei de constituire a Blocului National Democrat".
Din supravegherea informativa a persoanelor cu apartenenta la fostele partide burgheze si în special a celor care au detinut functii de conducere, rezulta ca acestea fac aprecieri interpretative asupra aparitiei si continutului cartii respective.

 Astfel, CORNELIU COPOSU - fost secretar general adjunct al PNT si condamnat -  care apare ca personaj pozitiv în carte, a afirmat: "Înainte de trimiterea cartii la tipar, am avut doua întrevederi cu autorul, dar nu am reusit sa lamuresc toate chestiunile; totusi, acesta si-a rectificat mult din tezele initiale cu care pornise". Sustine ca l-a sfatuit pe autor "sa nu se ghideze dupa declaratiile facute si nici dupa prezentarile unor agenti, care si pe vremea aceea, precum si acum, spun neadevaruri pentru a justifica încasarile".

 JOVIN ION - fost medic curant al lui IULIU MANIU - a afirmat: "Cartea lui A. (sic!) SIMION este nemaipomenita si lucrurile au început sa iasa la iveala, fir cu fir, cum iese iarba primavara".
Într-o discutie cu un fugar român venit temporar în tara noastra, JOVIN ION afirma: "MANIU e personajul central al cartii. Se merge spre o rectificare a istoriei, ca pâna acum istoria a fost o falsa minciuna".

 Printre persoanele care fac comentarii cu privire la aparitia cartii lui A. SIMION sunt si RADOCEA CORNEL - fost sef judetean PNT si condamnat; VISA AUGUSTIN si MAMULEA STEFAN - membri PNT si fosti condamnati, semnalati cu manifestari ostile orânduirii sociale si de stat din tara noastra si cu preocupari de a scrie memorii si lucrari despre activitatea PNT si a fostului sef IULIU MANIU.

 Precizam faptul ca, cei nominalizati în discutiile anterioare, neaga rolul PCR în înfaptuirea actului de la 23 August 1944, afirmând ca totul a fost înfaptuit de PNT sub conducerea lui MANIU.
Vom urmari în continuare reactia fostilor membri ai partidelor burgheze, în legatura cu aparitia cartii.
r.d.00178/3/1239
red. lt.col. DI
dact. p.c. RG
ex. unic
 
--------------------------------
----------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
 
Dincolo de orice, sa cinstim memoria tuturor romanilor care si-au dat viata pentru tara lor, atat pe fronturile din Est, cat si pe cele din Vest! Ei au facut supremul sacrificiu pentru supravietuirea Romaniei.
 
 
----------------------------------------
--------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------------



Președintele Traian Băsescu și-a exprimat speranța, miercuri seară, la B1 TV, că instituțiile Parchetului fac cercetări în baza unor acte prezentate de jurnalistul Stelian Negrea, conform cărora Gazeta Sporturilor a fost finanțată cu bani ai firmei Crescent, sub semnătura lui Cătălin Tolontan.

Jurnalistul Gazetei Sporturilor i-a răspuns pe blogul său șefului statului.
                      
Deși nu l-a numit, Traian Băsescu a făcut mai multe referiri la Cătălin Tolontan și ziarul pe care acesta îl conduce.
"Vedeam niște stâlpi d-ăștia ai dreptății și ai legii... Și ei semnau să le intre în firmele pe care le conduceau bani de la Crescent. Și nu niște prostovani puneau semnăturile astea, ci oameni de presă foarte informați",
spus președintele.
„Și atunci îmi spun: până unde poate merge lichelismul în acest trust?",
a adăugat președintele. Traian Băsescun a mai declarat că speră că organele judiciare se ocupă deja de acest caz pentru ca "cei care au semnat să răspundă".

„Cazul Crescent e ieșit la lumină și nu se poate opri, cu toți cei care au responsabilități legate de semnături pentru bani de la Crescent Cipru, de la... Trebuie să raspundă!",
a spus Băsescu. Șeful statului a precizat că Administrația Prezidențială a solicitat documentele prezentate de Stelian Negrea și a adăugat că "lucrurile trebuie extinse"
„Țin minte de două organe de presă din documentele prezentate de dl Negrea: Antena 1 s-a finanțat cu peste un milion la cumpărare de echipamente și Gazeta Sporturilor, undeva vreo 200.000 euro. Probabil sunt și multe alte sume și trebuiesc căutate, pentru că sunt bani publici. Dar trebuie extinse lucrurile!”,
a spus Băsescu.

Tolontan: Nu va trece mult și ne vom lămuri cine are dreptate.

Jurnalistul Cătălin Tolontan, care a realizat numeroase anchete despre cazurile Ridzi și Udrea, a scris că refuză să răspundă "la insulte și insinuări", dar l-a criticat voalat pe șeful statului. Tolontan a subliniat că toate concluziile vor fi trase de instituțiile statului.

- See more at: http://www.dcnews.ro/basescu-il-ataca-pe-tolontan_451656.html#sthash.6WSbTyGn.dpuf


Domnule președinte Traian Băsescu,

În emisiunea de miercuri, 20 august, de pe B1TV, v-ați referit la ”ziariști lichele și oameni fără caracter”. Nu m-ați numit, dar trimiterea a fost clară. Ce să ne mai ascundem în spatele impersonalului ”se semnează”, ”se face” și așa mai departe, cînd ați indicat explicit că e vorba, printre alte companii media, ”și de Gazeta Sporturilor”. Și alții au înțeles fix același lucru.

La cîteva minute după intervenția dumneavoastră, colega mea Mirela Neag m-a sunat aproape șocată și mi-a spus: ”Nu-mi vine să cred,  președintele te-a amenințat!”.

Asta pentru că ați adăugat că nu înțelegeți de ce organele nu s-au sesizat cînd Gazeta Sporturilor, sub semnătura mea ca administrator, a primit în 2004 un împrumut de cîteva sute de mii de dolari de la firma care era acționara sa de la vremea respectivă, e vorba de Crescent.

Mai mult, v-ați pronunțat că ”în mod categoric, instituțiile statului au greșit”, le transmiteți că ”cei care au semnat trebuie să răspundă” și precizați că acum Președinția a solicitat și ea actele. Mă bucur! Nu pentru că ați crede că știți mai bine decît instituțiile că au greșit, ci pentru că aveți actele. Care oricum sînt publice, aflate în setul de documente al fiecărei companii, depozitat la Registrul  Comerțului.

Apropo, aceste acte au circulat și acum doi ani, tot cînd scriam despre cazul Galei Bute. Un important jurnalist TV m-a întrebat și i-am răspuns.

Sînt convins că aveți oameni valoroși care vi le vor interpreta, lămurind cine decide sursa finanțării firmelor și ce rol și limitări are un administrator într-o procedură legală de de împrumut și, mai apoi, în mărirea de capital. Sînt chestiuni elementare de contabilitate și de legislație a companiilor. Veți vedea că, înainte, ziarul împrumutase bani și de la acționarii fizici pe care-i avusese, de cîteva ori mai mulți decît de la Crescent. Așa se finanțează companiile, domnule președinte: prin împrumuturi, prin reinvestirea profitului, prin mărirea capitalului social.
 
De ce de la Crescent? Pentru că așa au decis proprietarii ziarului, nu eu. Era Crescent o companie ilegală în 2004? Dacă furase banii poporului așa cum spuneți acum, de ce nu a existat o acțiune legală împotriva Crescent? De ce statul român accepta despre Crescent să fie acționară la multe companii din România și să facă afaceri aici? Atenție, companii cu care însuși statul făcea afaceri.

 Imaginați-vă cîți oameni de stat au semnături pe contractele cu Grivco, cea care a fost practic una dintre rezultatele economice ale lui Crescent! Ați fost ministrul transporturilor în atîtea guverne. Aveți siguranța că nici o instituție din subordinea dumneavoastră nu a semnat vreun contract cu o companie a lui Dan Voiculescu, finanțată inițial din Crescent sau unde Crescent era/fusese acționară? Parcă una dintre firmele lui Vociulescu deservea ceva pe la aeroporturi. Îl face asta vinovat sau blamabil pe directorul de acolo sau pe șeful lui, pe ministru? Nu sînt nici ironic și nici insinuant, n-am nici o informație, dar mă gîndesc că ar fi practic imposibil să aveți această certitudine. Nici n-a fi rezonabil din partea mea să vă cer s-o știți pe de rost.
 
Domnule președinte, nu înțeleg motivul pentru care mă considerați ”lichea”. Dar nu voi coborî limbajul pentru că am credința că, atunci cînd o facem, pierdem cu toții, ca cetățeni. Vă propun altceva.

Acum cîțiva ani, ați făcut insinuări publice despre mine, într-o conferință de presă, referitoare la cazul Ridzi. Ați bătut apropouri, iarăși fără să numiți, la adresa familiei mele, confirmîndu-mi astfel rodul amenințărilor rostite direct de Elena Udrea în plin dosar Ridzi.

Ministrul Udrea mi-a zis atunci, chiar cînd Parlamentul, inclusiv PD-L vota ridicarea imunității Monicăi Ridzi, că ea nu e Ridzi și că va afla  lucruri despre mine și despre familia mea, pentru că are mijloace la dispoziție. Departamentul de Stat al SUA n-a gustat momentul și episodul a fost înregistrat ca amenințare la adresa unui ziarist în raportul SUA pentru România.

Dar Udrea avea mijloace. Insinuările pe care le-ați pus atunci în circulație s-au dovedit nefondate, în schimb judecătorii au decis condamnări pentru toți cei  12 inculpați din dosarul Ridzi.

”Tablou dezolant de corupție” și ”fapte extrem de grave” au motivat judecătorii verdictul din cazul Ridzi. Nu e definitiv, vom vedea cum se va finaliza.
 
Mai apoi, într-o discuție bărbătească între patru ochi, mi-ați spus că acelea au fost informațiile despre mine care v-au fost puse pe birou. V-am mărturisit dezolarea că o instituție cardinală din România poate lucra pe bază de zvonuri.

Nu v-am spus atunci, pentru că aflat mai tîrziu, care a fost filiera ilegală prin care eu și colega mea Mirela Neag am fost urmăriți și ni s-au răscolit biografiile pe parcursul cazului Ridzi. N-ați cunoscut episodul, dar i-ați căzut într-un fel victimă. Pentru că n-au găsit nimic compromițător  ați fost probabil mințit și vi s-a aruncat ceva să fie. L-ați rostit așa, într-o doară, cum ați făcut și în seara asta.

Știți, am calculat cîndva cît de puțin ați vorbit cu mîndrie despre compatrioții dumneavoastră și cît de mult v-ați referit la defectele, nereușitele sau presupusele noastre ”lipse de caracter”. Omenește, cred că v-a fost greu să fiți președintele unor oameni atît de inferiori standardelor dumneavoastră. Acum, recunosc, sînt malițios.

După alegerile din 2009, cînd probabil că v-am părut favorabil în opinii, ”corect” spun de regulă politicienii cînd relatările unui ziarist le convin, ați afirmat, într-o emisiune televizată la OTV, că ați băga mîna în foc pentru mine și pentru Cristian Tudor Popescu în privința onestității noastre. Ideea dumneavoastră era că, atunci cînd scriem, o facem pentru că  așa ne taie capul.
 
Acum am devenit, din nou, altceva în ochii dumneavoastră. Într-un fel e logic, pentru că aveți noi informații, care înțeleg că tocmai v-au parvenit pe birou. Citiți-le vă rog! Am tras adînc aer în piept și mi-am zis să nu ripostez la noile insulte și insinuări. Dar vă asigur altceva.

Ca multe alte milioane de români, amîndoi avem încredere în instituțiile statului. În buna mea credință nu aveți încredere, e dreptul dumneavoastră, dar în instituții avem.
 
Domnule președinte,
 
Nu va trece mult timp și ne vom lămuri cine are dreptate.

Noi, cei de la Gazetă, care avem informații că în cazul Galei Bute, finanțată din bani naționali și europeni de ministerul Elenei Udrea, s-a comis o fraudă de proporții, un prejudiciu din bani publici și că acest dosar va ajunge în fața instanței. Din informațiile noastre vom asista la un nou caz Ridzi.

Sau poate că aveți dreptate dumneavoastră, care, folosind informații și interpretări,  vă exprimați despre ”ziariștii lipsiți de caracter”, ”banii poporului” și ”lichele”.

Insituțiile vor vorbi.

Și, cînd o vor face, vă propun să avem onestitatea ca, privindu-ne ochi în ochi și, peste noi, privindu-i pe oamenii care ne urmăresc, pe dumneavoastră ca președinte infinit mai mult, să le spunem care sînt concluziile.

Vă mulțumesc!

PS: Mi-am amintit ceva. In 2004, cind imi dovedeam ”lipsa de caracter”, Gazeta era unul dintre putinele ziare in opoziție față de guvernarea abuzivă Năstase. Noi, Academia Cațavencu (lichidată între timp de oamenii dvs), EvZ și foarte puține alte titluri…

Publicul n-a uitat ancheta cu cele 400 de săli de sport, criticarea lui Anghel Iordănescu pentru că subordonase echipa națională celor de la PSD+PUR și altele. Patronul nostru era în partea cealaltă, noi ne făceam treaba și atacam puterea.

De altminteri, ca proaspăt președinte al României, mi-ați acordat pentru gsp unul dintre primele interviuri din presa scrisă. Apoi, în 2007, am susținut varianta NU la referendumul de demitere. În 2009, alături de CTP, de Adrian Ursu și de alți jurnaliști, l-am făcut praf pe SOV la propriul lui post de televiziune, în acele fierbinți momente de după dezbaterea finală, cînd audiența era chiar mai mare decît la transmisia în direct!

Dacă regret? Nu. Cînd veți fi în opoziție veți descoperi iarăși alte lucruri bune despre noi. Și tot așa.

Sursa:
http://www.tolo.ro/2014/08/20/domnule-presedinte-traian-basescu/
--------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------